Cine-a tras in noi?

A venit iar ziua aceea a anului. Ca un ciclu de femeie pe deplin maturizata, cu o regularitate si precizie elvetiene, in fiecare an pe 21 decembrie incepe. Incepe sirul nesfarsit de lamentari, de intrebari fara raspuns, de mortificari, lacrimi, suspine si nelinisti. Cine-a tras in noi? A fost revolutie? Cine erau teroristii? De ce a fost 21-22 decembrie o noapte atat de sangeroasa pentru Bucuresteni? De ce, cine, cum, cand, cat?

In ultimele zile s-au petrecut si alte evenimente. Altfel decat in anii precedenti. Ma refer la raportul Tismaneanu, care mi se pare o grua de oxigen pentru democratia romaneasca, democratie care incepuse sa puta a apa statuta. De ce? Nu ma intereseaza ca e realizat tot de fosti comunisti, ca se exagereaza sau ca nu e decat un pretext pentru o noua lovitura de imagine a lui Basescu. Astea sunt aspecte, sigur, importante, dar discutabile. Ceea ce ma intereseaza este valoarea morala intrinseca a raportului, oportunitatea lui si faptul ca veridicitatea celor scrise acolo este garantata de prezenta la prezentarea lui de catre personalitati precum Regele Mihai I, Lech Walesa sau Jelio Jelev, anticomunisti genuini, nu frustrati din esalonul 2 ca Iliescu.

Daca s-ar respecta recomandarea comisiei de a se constitui un colectiv redactional pentru un manual scolar de istorie a comunismului, care sa devina o parte din programa de invatamant a tuturor tinerilor romani, sunt convins ca in cativa ani Romania ar arata altfel. oamenii ar fi mai constienti de lumea in care traiesc, de locul lor in societate si si-ar aduce aminte de raspunderea pe care o implica gestul ala neinsemnat de a pune o stampila pe o hartie din 4 in 4 ani.