Scarile Levantului

Amin Maalouf este un scriitor libanez considerat unul dintre cei mai buni povestitori contemporani, mai ales atunci cand vine vorba de evocarea unor universuri orientale, mistice si ispititor mirositoare. Auzisem multe despre el, dar foarte recent am reusit sa-mi fac drum sa cumpar una din cartile lui. Absolut intamplator am ales Scarile Levantului, dar se pare ca alegerea a fost una fericita.

Cartea debuteaza destul de banal si vag exagerat, cu modul in care doi barbati se cunosc si unul ajunge sa il descopere pe celalalt in cele mai intime detalii. Pe parcursul a 4 zile, Ossyan Ketabdar destainuie unui strain o viata monumentala si o existenta abisala, povestindu-i acestuia despre mocirla mlasinoasa a razboiului si a unui azil pentru bolnavi mintal si despre aerul rarefiat al inaltimilor iubirii si paternitatii. Interesant este modul in care autorul scrie intr-un mod extrem de oriental despre lucruri cat se poate de occidentale (se simte timiditatea si pudoarea levantinului in descrierea Clarei) si intr-un mod extrem de occidental despre lucruri foarte orientale (concizia, eleganta si obiectivitatea cu care trateaza subiectul conflictelor dintre evrei si musulmani in Palestina). Prin cartea aceasta, o carte a dragostei dintre un musulman si o evreica, a razboiului spiritual dintre occident si orient, a disensiunilor din sanul ambelor culturi, Maalouf construieste o punte intre apus si rasarit si propune cititorilor sai o cheie pentru descifrarea unei noi perspective asupra conflictului ancestral dintre cele doua civilizatii.

Scarile Levantului este o carte a devenirii si a lipsurilor. Este o scriere despre departare si apropiere, despre suisuri si coborasuri, despre alternative. Maalouf transpune drama unor culturi antagonice in tragedia unei familii frante de diferente etnice, familie despartita de cateva zeci de kilometri, dar de o granita spirituala de netrecut. Subzistenta iubirii este o platitudine care nu isi gaseste locul in aceasta carte. In schimb, sentimentul mutilat de orgoliile si excesele lumii exterioare este analizat profund, studiat in detaliu, sub un moto pe cat de simplu, pe atat de cuprinzator: Eu nu sunt un trecator.