duminică, martie 25, 2007

Rainy

Ce trist e orasul cand ploua. E frig si dispare orice iz de familiaritate. Oamenii sunt mai rai, parca se tem de ceva nenumit si fug inspre ceva nestiut. Parca viata insasi se rarefiaza. In afara de cativa amanti care inca mai gasesc romantica o plimbare plin ploaie, restul s-au lasat alungati in cafenele sau bodegi obscure de claxoanele soferilor isterici, de oceanele de pe alei, de privirile rare, dar rautacioase. Dinauntru hohotesc la brutalitatea cu care cade cerul pe pamant. Urasc ploaia...

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.

Alexandru Macedonski - Ura

1 Comments:

Anonymous Anonim said...

interesanta poezia !!!

3:28 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home