Nesimtirea la Romani

Inca n-am reusit sa-mi depasesc stupoarea cauzata de acest articol. Potrivit sociologilor, Bucurestiul s-a clasat pe penultimul loc intr-un top al gradului de politete al locuitorilor mai multor metropole de pe mapamond. Pe scurt, bucurestenii sunt mai nesimtiti decat tot Globul, cu exceptia locuitorilor din Mumbai, India.

Sigur, ca in cazul oricarei statistici, trebuie sa ne ferim de generalizari. Nu TOTI bucurestenii sunt incredibil de nesimtiti. Dar o mare parte a lor, da. Autorii studiului dau ca principal exemplu vanzatorii. Nici unul nu iti multumeste ca ai cumparat din magazinul lui, nici unul nu se agita sa te serveasca sau macar sa te intrebe daca iti poate fi de folos, toti se comporta de parca ti-ar face o favoare enorma ca iti vand o sticla de apa plata sau un kil de mere. Radacina acestei probleme, o spun ei si o spun si eu, se gaseste in miracolul comunist, in vremurile cand un vanzator de la "Alimentara" era mai smecher, mai cautat si mai apreciat decat un doctor, un avocat sau un preot. Vanzatorul de la "Alimentara" era un semi-zeu in cartier. Prin mainile lui trecea mancarea tuturor, fara acordul lui nu cumparai nimic si puteai foarte bine sa faci foamea zile in sir. Toti aveau datoria de a fi umili in fata lui, de a se purta frumos si de a se pune bine cu vanzatorul in speranta ca, poate, la urmatoarea masina de ciocuri si gheare de pui, punga celui care l-a pupat mai adanc in cur pe vanzator va fi mai mare decat a celorlalti. Reducand la esente 45 de ani de regim totalitar, s-ar putea spune ca asta a fost esenta comunismului - cine minte mai mult si pupa in cur mai adanc traieste mai bine. Dar asta e alta discutie.

Eu as mai adauga cateva exemple de nesimtire specific bucurestene. De pilda, taximetristii care nu te duc cu masina decat in zona unde au ei treaba sau inspre zona unde locuiesc. "- Liber? - Da! - La piata Rosetti, va rog. - Merg doar spre Militari ca ma duc si eu acasa." In miezul zilei, omul se duce acasa ca a obosit. In fine. Sau, alt exemplu, functionarii. Nu stiu daca peste tot e la fel, dar in Bucuresti sunt odiosi. Am avut nevoie de cazier pentru permisul de conducere si trebuia sa platesc o taxa la trezorerie. Am stat un sfert de ora la ghiseu desi nu era nimeni acolo in afara de mine si de functionara pentru ca duduia trebuia sa termine un joc de Solitaire si imi explica de ce trebuie sa am rabdare, "ca daca ma opresc in mijlocul jocului imi scade scorul". Alte monumente de proasta-crestere sunt ospatarii si in special acea categorie care te intreaba daca esti sigur ca iti poti permite sa mananci sau sa bei la ei. Da, va multumesc pentru preocupare, dar am mereu ochelarii la mine si vad preturile. Si imi pot permite. Mai amintesc si cimpanzeii colorati care scuipa coji de seminte, pe care le rumega din mers, peste tot pe strada si asezoneaza gramezile de seminte pe care le lasa in jurul lor cu cele mai sinistre flegme. nu pot sa-mi imaginez cum cineva poate manca seminte non-stop, adica de cand iese din casa (or manca si in casa? unde scuipa cojile?), cat merge spre statia de autobuz, cat asteapta autobuzul, in autobuz (!!!) si tot asa pana se intorc acasa (da, cred ca mananca si in casa. unde scuipa cojile?). Exemplele pot continua.

Bucurestiul e un oras al contrastelor, mereu a fost si asta imi place la el. Dar asemenea contraste intre un gram de bun-simt si o tona de badaranie mi se par periculoase. Ajung sa le dau dreptate ardelenilor atunci cand ne spun mitici. Ceea ce e mai tragic, insa, e ca nesimtirea asta se propaga pe cale pedagogica. Bunicii arunca gunoaie pe jos de fata cu nepotii pe care ii plimba, am vazut o vanzatoare mai batrana care ii explica noii angajate ca "tre' sa fii autoritar cu clientii ca altfel ti se urca in cap; cine se cred si astia?!" si asa mai departe. In conditiile astea, desi istoricul Adrian Majuru crede ca se va depasi acest moment de apogeu al proastei-cresteri o data cu extinctia indivizilor peste o anumita varsta, obisnuiti cu o scara deformata de valori si cu un cult al semidoctismului de inspiratie socialista, parerea mea e ca va mai curge multa apa pe Dambovita pana cand bucuresteanul de rand se va obisnui cu ideea ca nu mai traieste in comuna primitiva si nu isi poate bate joc de tot ce nu are legatura cu el, cu familia sau cu proprietatea lui pentru ca "nu il priveste".