Bataia e rupta din rai?

Stateam si ma gandeam - de ce isi bat unii parinti copiii? Si nu ma refer la ocazionala palma peste gura daca spun vreo prostie sau, stiu eu, palma peste fund pentru cei sub o anumita varsta. Nu. Am auzit despre parinti care isi altoiau copiii cu furtunul de la masina de spalat, cu o teava, cu coada de matura sau lopata, cineva imi spunea ca si-a luat-o cu electrodul de sudura. Nu pot sa ma abtin sa nu rad de fiecare data cand o aud p-asta. Cureaua, papucul sunt deja prea softcore pentru dezaxatii care se autointituleaza parintii. Bocancii si scandurile fac parte din noul arsenal pentru corijarea greselilor copiilor. Totusi, si aici cred ca e un domeniu interesant pentru psihologi, care sa fie explicatia?

Unii parinti pleaca de la teoria Eu te-am facut, eu te omor. Ceea ce, implicit, le dat un soi de jus vitae necisque asupra odraslelor. Altii simt in rebeliunea specific adolescentina a progeniturilor o amenintarea la adresa autoritatii lor parintesti. Asa ca gasesc moduri din ce in ce mai interesante de a-si impune ideile. Presupun ca sunt si unii care iau la modul foarte personal cea mai mica neascultare a copiilor si li se pare o ofensa grava faptul ca baiatul sau fata lor nu le-au ascultat ordinele. Iar cum respectul de sine se cere reparat, well...ati inteles despre ce e vorba.

Pe mine nu m-au batut ai mei niciodata. Iar eu n-am de gand sa-mi lovesc copiii vreodata. Sigur, suna a cliseu, dar ajungi mult mai departe cu o vorba buna, cu explicatii si sfaturi date cu rabdare, cu exemple si argumente, decat cu ciomagul. Educatia facuta prin volenta nu poate avea decat doua efecte: fie substratul educativ se pierde undeva intre icnetele de durere ale pustiului si injuraturile birjaresti ale parintelui, fie asa-zisa educatie va duce la un comportament de pitbull al copilului - asculta orbeste de parinte si sare la gatul tututor celorlalti. Oricum ar fi, abordarea problemei cu pumnii inclestati e o tactica paguboasa.