Patroni

Am avut astazi o discutie foarte interesanta cu un taximetrist despre patronii din Romania si mentalitatea lor. Am ajuns la o concluzie interesanta: retorica patronului roman difera fundamentala de retorica "traditionala" sau "clasica" a unui patron; patronul roman este un patron atipic, neobisnuit, imprevizibil si degenerat, intr-o oarecare masura.

In primul rand patronul roman isi priveste statutul de patron ca pe o meserie. A fi patron nu e o stare de fapt, e o clasa sociala, o conditie, o treapta clar definita a scarii sociale romanesti. A fi patron nu e o consecinta a unei stari de fapt concrete - un om decide sa faca ceva pe cont propriu si atunci el este patronul propriei sale afaceri. In mod fundamental, a fi patron in Romania inseamna a fi patronul altuia. Patronul la noi nu se defineste prin el insusi, prin aceasta calitate, ci prin faptul ca isi stabileste o relatie de superioritate (ierarhica sau nu) in raport cu altii. A fi patronul nu este rezultatul unui proces de devenire, ci este un dat. Omul nu ajunge in varful unei ierarhii care ii preexista pentru ca, de cele mai multe ori, este incapabil sa faca asta. Asa ca genereaza el insusi o ierarhie alternativa si se plaseaza direct in varful ei, de la bun inceput. Astfel se face ca oamenii "se fac" patroni sau se ocupa cu "a fi" patroni.

In al doilea rand, prin raportul de superioritate pe care il stabileste si prin care se defineste, patronul roman transcende toate celelalte raporturi sociale anterioare. El nu mai are, de pilda, obligatii, ci doar drepturi. Ca doar de-aia e patron, daca i-ar fi convenit sa aiba obligatii, ramanea la stadiul de salariat. In virtutea conditiei sale nou dobandite, patronul nu poate concepe faptul ca angajatii sai au anumite drepturi pe care el trebuie sa le satisfaca. Este ilogic faptul ca un non-patron poate avea drepturi in raport cu un patron. Din aceasta inadvertenta etico-juridica rezulta situatii de genul celora in care patronii incalca legea si nu le dau angajatilor apa minerala la serviciu in zilele caniculare. Cum adica sa le dea apa? Le da salariu, nu-i suficient? Sa-si cumpere ei singuri apa daca le trebuie, cum sa mai treaca el niste sume in coloana de cheltuieli si sa scada de la profit? Pai nu de-aia s-a facut patron, ca sa castige?

In al treilea rand, patronul nu datoreaza supunere nimanui, nici statului, nici altcuiva. De ce? Cum de ce, nu de-aia e democratie, capitalism, concurenta si libera initiativa? Pai de ce sa-l ingradeasca pe el statul asta de cacat antidemocratic si cripto-comunist? El vrea sa produca, sa castige, el da de lucru la oameni, plateste salarii, face investitii, plateste impozite. Cum sa mai aiba si alte obligatii pe langa astea?! Asa ceva este de neconceput pentru patronul roman care se pare ca ia prea in serios faza cu "capitalismul e o jungla".

Nu in ultimul rand, patronul roman cauta sa se delimiteze de marea masa a non-patronilor si sa evidentieze celorlalti statutul sau si beneficiile care decurg din el. Patronul roman conduce jeep-uri, vorbeste la telefoane Vertu sau, in cel mai rau caz, Nokia Communicator, are laptop chiar daca nu prea stie sa-l foloseasca, are bratara si lant de aur, eventual si ceas de aur daca cifra de afaceri i-o permite. El are simtul economiei si al cumpatarii doar atunci cand vine vorba sa dea bani angajatilor pe care, adesea ii plateste cu sume ce graviteaza in jurul salariului mediu si in niciun caz nu-si face probleme de tipul promovarilor sau maririlor de salariu. Patronul roman are reflexe lingvistice de tipul "fa-mi factura pe firma" (pentru ca, da, prostule, eu am firma si sunt patron si nu stiu ce-i aia persoana fizica deci tu fa dracu' factura aia pe firma ca nu stii tu ce-i aia sa fii patron) sau idiosincrazii de tipul "vreau sa fiu propriul meu sef".

Patronul roman are un butic intr-o scara de bloc pe care-l aprovizioneaza cu apa plata Izvorul Minunilor carata de la Cora cu o Dacie papuc. Si-a facut firma acum 7-8 ani cand legitimatiile de intrare la Metro se faceau doar pentru persoanele juridice.