De ce mi-e sila de blogosfera

Ma enerveaza conceptul, ma enerveaza ideea din spatele conceptului, ma enerveaza oamenii care dau expresie conceptului.

Mi se pare de cacat sa scrii pentru altii, sa scrii ceea ce crezi tu ca vor fanii tai sa citeasca, sa incerci sa fii altfel decat esti in realitate ca sa iti atragi cititori si trafic. Mi se pare de cacat sa te prostituezi in scris pentru niste premii oarecare si pentru recunoasterea umila a succesului tau de blogger care vine din partea unor indivizi a caror calificare de a da astfel de premii sau recunoasteri e mai mult decat indoielnica. Mi se pare de cacat sa iti pui reclame pe blog ca sa faci bani din ceea ce ar trebui sa fie un mijloc de a te exprima pe tine insuti, un mod de a-ti varsa ofurile si nervii, un mod de a-ti exersa scrisul. De-aia, zic, mi se pare de cacat sa scrii pentru altul. Nu doar un blog, orice. Asta facea Adrian Paunescu cand scria ode iubitului conducator si asta il descalifica, astazi, ca poet, desi celelalte poezii ale lui, care nu au fost scrise la comanda, merita mai multa apreciere decat li se da. E de cacat sa ajungi sa umbli mereu cu aparatul de fotografiat la brau ca sa le oferi cititorilor tai secvente de senzational din viata cotidiana, e de cacat sa scrii banalitati cu un simt al umorului fortat, pe care il mimezi, pentru ca ai vazut ca un alt blogger face asta si are succes, e cunoscut, e apreciat, castiga premii. Mi se pare de cacat sa aspiri la a face parte dintr-o asa-zisa elita a blogger-ilor, care se intalnesc din cand in cand sa-si imparta premii intre ei si sa se pupe-n cur reciproc ca au facut trafic mare. Sunt si mai de cacat aceia care isi fac blog pentru ca au auzit ca e la moda si care incep sa insire pagini nesfarsite despre orice si despre nimic in speranta ca, intr-o zi, cineva le va recunoaste calitatile scriitoricesti sau, de ce nu, vor obtine un premiu, un omagiu, o maslina, o atentie.

Citesc pe blogurile altora ca se tin conferinte despre cum sa iti faci blog-ul atractiv, cum sa faci trafic, ce sa scrii ca sa te placa lumea, ca blog-ul deja nu mai e o unealta de comunicare, ci una de marketing, de facut bani, de format opinii si de condus turme. Compatimesc turmele care se lasa conduse de blog-uri. In fiecare zi descopar un alt blog al unui om care nu are nimic de spus, dar care, totusi, vorbeste. Om care se vrea lider de opinie, pedagog sau indrumator, dar care spune numai banalitati, insira rezumate ale emisiunilor TV, arata lumii poze cu el sau ea la mare la Costinesti si dezbate problema utilitatii lui Mircea Badea in societatea contemporana. Ma intreb cine dracu' isi formeaza o opinie citind asemenea mizerii? Am citit post-uri in care aspiranti la sexul cu minore isi descriau aptitudinile de a le agata sau post-uri in care copii de 15-16 ani injurau tara, poporul si conducatorul fara sa stie nici ei exact de ce. Unii au impresia ca blogosfera e o sursa de lumina si o baliza culturala contemporana, o forma de arta alternativa, poate, sau, in orice caz, o reflectie a ideilor si perspectivelor unei anumite clase sociale. In mod evident, sunt si astfel de exemple.

Sunt blog-uri foarte tare produse de eforturile unor oameni destepti. Sunt blog-uri interesante, care transmit mesaje, care spun o poveste, care reflecta o opinie comuna mai multor oameni (categorie profesionala, categoria de varsta etc.). Dar majoritatea blog-urilor sunt rezultatele unei ambitii, unui capriciu sau al unui exces de timp liber asa ca mi se pare de cacat sa ne lamentam si sa facem apologia revolutiei blogger-istice cand de-abia suntem in stare sa legam doua propozitii pe o tema, hai s-o numim asa de dragul argumentatiei, mai serioasa.