Precizare

Commentul lui monsoux m-a pus un pic pe ganduri si mi-am dat seama ca, vizavi de un subiect relativ delicat, respectiv cel al atitudinii fata de homosexuali, ma scald intr-o vaga ipocrizie din care e momentul sa ies. Nu ca as simti nevoia sa ma justific in fata cuiva, dar nici nu-mi place sa traiasca lumea cu impresia ca sunt mancator de...hmmm, in fine.

I am not a worshipper and/or lover of all things gay.

Sunt tolerant in ce priveste minoritatea gay din Romania, le recunosc existenta, le accept prezenta in societate si nu le aplic idei preconcepute de genul "homosexualii sunt bolnavi/imorali/murdari/mai prosti decat heterosexualii" sau alte aberatii. Sunt impotriva discriminarii lor pe criteriul orientarii lor sexuale. Sunt de acord ca e un semn de intelepciune sociala sa fie recunoscuti si acceptati de restul societatii si sa nu mai fie ignorati, batjocoriti sau supusi la tot felul de nedreptati. Sunt constient de faptul ca homosexualii si lesbienele sunt, in medie, la fel de buni ca barbatii si femeile hetero, din toate punctele de vedere, cu exceptia faptului ca se imbraca mai bine. Nu sunt de acord cu segregarea de cacat intre "noi" si "ei", unde, in teorie, noi le dam cu bata in cap si ei si-o trag in cur, end of story. E o gandire de om preistoric si o dezaprob cu fermitate. Sunt de acord sa se poata casatori si sa poata infia copii, multi dintre ei sunt sigur ca pot fi soti si parinti mai buni decat multi alti indivizi hetero, asa-zisi "normali".

DAR

Nu ar fi tocmai o bucurie sau un motiv de mandrie pentru mine sa aflu ca fiul sau fiica mea este homosexual, respectiv lesbiana. Am momente in care ma dezgusta pornografia homosexuala si imi provoaca reactii adverse imaginea a doi barbati facand sex anal (da, stiu, sunt de cacat pentru ca imi plac scenele de sex cu lesbiene, dar nu si cele cu homosexuali, asta e). Folosesc din cand in cand cuvantul "poponar" intr-un sens peiorativ, dar e mai mult un gest reflex. Nu sunt de acord cu cununiile religioase intre persoane de acelasi sex - daca tot nu invocam morala crestina atunci cand cautam argumente contra, macar sa avem decenta sa nu fim ipocriti. Nu sunt de acord cu faptul ca liderii acestei minoritati dau uneori impresia ca practica un prozelitism bolnavicios si inutil si ma deranjeaza ca aspira, peste noapte, la o discriminare pozitiva in loc sa accepte ca insasi absenta discriminarii e un pas important in directia in care vor ei sa mearga. La fel, ma deranjeaza insistenta, care merge pana la sfidare, cu care se afiseaza atat de strident in public, cand e mai mult decat evident ca majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti pentru ei, nici sa-i accepte, nici sa-i inteleaga. Oare o atitudine mai moderata nu ar da rezultate mai bune pe termen lung?

Acuma, nu ca vreau sa ma scuz, dar consider ca sunt mai tolerant, mai simpatic si mai gay-friendly decat 90% din masa amorfa de neanderthalieni care bantuie societatea romaneasca. Nu le suflu in talpi persoanelor gay, ca n-am de ce, dar nici nu le dau suturi in cur, pentru ca mi se pare o mostra de imbecilitate crunta sa le refuzi prezenta in societate. So cut me some slag here! :)