Ce se intampla...

...atunci cand isi dau intalnire in mintea ta doua puncte de vedere diametral opuse? Iti dai seama ca ai ajuns subiect de barfa in facultate, ca lumea spune despre tine ca esti afemeiat, ca esti ahtiat dupa atentie si popularitate, ca te imbraci altfel, te porti altfel, gandesti altfel, esti altfel. Altfel decat ce? Decat se asteptau ei? Ei n-au asteptari. Decat ar fi trebuit sa fii? Stiu si ei asa cum o stii si tu ca esti exact ceea ce trebuie sa fii acum. La urma urmei, nici nu mai conteaza. Nu-ti mai imaginezi decat un amfiteatru prafuit cu oameni aranjati regulat, riguros, exact si rece, care studiaza stiintele sociale pe exponatul care esti tu. Si te arata cu degetul. Si cica n-ar fi bine ce esti, zic unii, cica ai nevoie de un pic de ajustari, sa mai punem mana pe-un ciocan si sa te netezim pe la colturi ca sa fii ca ei. Idiot ca ei. Banal ca ei. Limitat ca ei. Plictisit si plictisitor ca ei. Si cand incepi sa le spui asa te scuipa. Arogantule! Increzutule! Drept cine ne iei, ba, tenplm, vorba ceea, noi stim, ba, ce e bine pentru tine ca suntem mai multi decat tine si e democratie ten plm! Si cand se agita toti sa se arunce in tine si sa-ti invadeze tot, de la minte la suflet si de la orizont vizual la orizont intelectual, apare una care scrie ceva undeva candva aiurea si fara sa se gandeasca cum ca s-ar putea sa te intoarca pe tine pe dos in mod iremediabil si-ti aduce aminte ca erai altfel. Ca visai, ca voiai, ca pofteai si ca nu uitasesi sa fii original, sa speri, poate chiar sa iubesti, dar astea sunt cuvinte mari si grele si ne ia ameteala cand ne urcam pe ele si ne uitam in jos sau ne doare cand se rostogolesc pe noi peste degetele de la picioare. Care se sug, nu se ling. Si uite-asa ajungi de pui in balanta un kil de viata intr-o parte si 80 de kile de om in partea ailalta si te miri de ce-ti da cu virgula. Si uite-asa devii cvasi-incoerent pe la jumatatea gandurilor tale si cand le pui cap la cap in cele din urma egal un ecran alb la care te holbezi. Plin cu puncte-puncte.