Detalii

Am stat cateva ore sa caut poza potrivita pentru textul asta. Am esuat lamentabil. M-a intrebat cineva de ce blog-ul asta n-are categorii. N-ar putea. Pentru ca nimic din ce e aici nu poate fi etichetat, totul e mai mult decat ceea ce pare. Cand m-am apucat sa scriu aici mi-am promis ca n-o sa public niciodata chestii personale. Asa ca am ascuns in fiecare text cate ceva. Ceva al meu. Nu pot sa am categorii aici pentru ca fiecare text isi trage radacinile din o suta o mie un milion de chestii, de secunde dintr-o zi sau dintr-o luna, de oameni, de prieteni, de cuvinte, de idei si de povesti. Intotdeauna am fost de parere ca lucrurile marunte fac diferenta. Un om e o suma de multe multe lucruri mici, de scarpinat in nas, de pleoape care se zbat din cand in cand, de maini care tremura de emotie, de lacrimi varsate la Titanic si alte maruntisuri pe care ne-am obisnuit sa le trecem cu vederea si sa ne concentram atentia pe alte atribute. Marca sacoului sau a pantofilor, iPod sau Blackberry, PC sau Mac, cacat. Neinteresant. O femeie e a mea atunci cand stiu ca are un fir de par alb in spranceana, ca o apuca sughitul daca bea cola rece, ca ii place sa doarma pe-o parte sau ca se spala pe dinti timp de fix 3 minute in fiecare dimineata. Mereu mi-a placut sa stiu lucruri de genul asta despre prietenii mei sau despre amantele mele. E ceva foarte egoist si are legatura cu un sentiment de proprietate care cu greu poate fi explicat. Cert e ca iubesc oamenii atenti la detalii.