Versetele Satanice

Versetele Satanice este titlul primului roman al lui Salman Rushdie, publicat in 1988 si pentru scrierea caruia a fost condamnat la moarte de ayatollah-ul Khomeini in 1989. N-am citit-o inca, asa ca nu ma pronunt cu privire la justetea acestei condamnari raportata la continutul cartii si eventualul mod in care aceasta lezeaza religia musulmana.

Interesante sunt urmatoarele aspecte. Recent a fost tradusa si in Romania si a fost publicata la editura Polirom. Traducatorul japonez al cartii a fost asasinat in '91. Cel italian si cel norvegian au scapat ca prin minune de atentate puse la cale impotriva lor. Ii doresc mult succes traducatoarei Dana Craciun si, in acelasi timp, ii admir curajul de a nu se ascunde in spatele unui pseudonim. De fapt, aici voiam sa ajung. A doua zi dupa lansarea cartii, ambasada Iranului la Bucuresti s-a sesizat si a emis un comunicat de presa in care condamna traducerea acestei carti in limba romana si ameninta ca "autorii acestui gest reprobabil va trebui sa isi asume raspunderea" (citat aproximativ). In acelasi timp, insasi Biserica Ortodoxa Romana a condamnat traducerea Versetelor Satanice, pretextand ca o asemenea carte incita la disensiuni religioase si la violenta.

Nu pot sa nu ma intreb cat este de normal ca autoritati administrative, politice ori religioase sa condamne aparitia unei carti, indiferent de continutul ei, in secolul 21 si in societatea civilizata in care pretindem cu totii ca traim. Justificarea iranienilor o gasesc, poate, in preceptele lor religioase, dar tot mi se pare anormal sa punem semnul egal intre o credinta stricta (ca sa nu zic radicala, fundamentalista sau fanatica, n-as vrea sa denigrez in niciun fel credinciosii musulmani) si obtuzitatea intelectuala pe care o tradeaza o astfel de atitudine. Orice carte este o forma de arta, este o delectare a spiritului omenesc si, ca atare, mi se pare absurda cenzura in numele religiei, din moment ce si religia este o cale a spiritului, la fel ca si arta.

Cu atat mai reprobabil mi se pare gestul BOR care, fara a avea, la urma urmei, niciun interes si nicio treaba in toata povestea asta, s-a trezit condamnand aparitia unei carti care nu o lezeaza in niciun fel. Traim intr-o societate laica in care biserica este deschisa tuturor celor care vor sa imbratiseze o astfel de cale, dar duse sunt vremurile in care biserica le era impusa oamenilor ca mentalitate, ca mod de viata si ca autoritate suprema. Ma intreb unde o sa ajungem daca biserica incepe sa-mi spuna ce carti sa citesc, ce filme sa vad sau ce muzica sa ascult.

Daca pot sa accept manifestarile musulmanilor fata de aceasta problema, si le accept mai ales pentru ca imi lipsesc informatiile detaliate despre credinta lor, despre Coran sau despre Profet astfel incat sa-mi formez o parere apropo de cat de pertinente ori rezonabile sunt sau nu aceste manifestari, atitudinea asta ieftina de cenzura agresiva si de dat cu piatra ca sa nu se supere altii mi se pare complet deplasata venind din partea BOR.

In alta ordine de idei, cartea s-a epuizat in Carturesti in mai putin de 24 de ore de la lansare si, pentru cei interesati, va mai aparea un tiraj dupa 10 ianuarie. Lectura placuta.