marți, noiembrie 27, 2007

Ciudata treaba-i viata

T. mergea in fiecare dimineata la serviciu. Se urca in metrou, mergea cateva statii, cobora, apoi urca din nou in cladirea lui de inox si sticla. Muncea mult, castiga bine, avea perspective. In fiecare dimineata, acelasi ritual. Se barbierea, isi lustruia pantofii, isi punea o camasa, isi facea nodul regulamentar la cravata, isi imbraca paltonul, isi apuca servieta si pleca. Privea blazat lumea din jurul lui din dosul ochelarilor cu rame Cavalli pe care daduse, cu cativa ani in urma, o suma nesimtita. Uneori fuma o tigara de acasa pana la metrou, pe strada, pentru ca in casa nu prea avea timp intotdeauna. In dimineata asta nu fuma. Asculta muzica si se gandea. Cand s-a urcat in metrou, totul parea in regula. Aceeasi aglomeratie din fiecare dimineata, dar de data asta o tipa isi freca fundul de coapsa lui. Il distra chestia asta si se relaxase. Cand sa "coborati la prima?" s-a rupt filmul. A venit randul la ascultat unei melodii pe care o stia, care ii placea, dar pe care parca abia acum o intelegea. S-a dus dracu' si fund frecat de coapsa, si costum, si birou, si meeting, si dosare, si tot. Statea in mijlocul vagonului. Un sacou peste o cravata peste o camasa peste o piele peste nimic. O pereche de ochelari aburiti de lacrimi. Urmatoarele cateva statii s-a gandit la negandite, a rostit nerostite, a poftit nepoftite. S-a urcat in birou si s-a descaltat. Si-a citit mail-urile, si-a baut cafeaua, a citit ziarul. S-a gandit la toate lucrurile atat de lipsite de importanta, dar pe care incercase cu naivitate sa le valideze prin simplul fapt ca se incojurase de ele. Se ratacise in ele. In nimic, in nimicuri.

Normal ca urletele isterice de animal calcat pe boase ale sefului l-au adus inapoi pe pamant, l-au mobilizat si si-a facut bine treaba inca o zi. Dar, cand nu era nimeni atent, mai baga cateva secunde capul sub aripa si radea de ei pe infundate. S-a gandit el dup-aia ca cineva i-o facuse. Poate intentionat, poate nu, oricum nu mai conteaza. Cineva planuise ca el sa se trezeasca dezosat si dezbracat intr-o dimineata in drum spre serviciu. Sa ramana fara inhibitii, preconceptii, mici infatuari, complexe si chiloti. Fix in mijlocul metroului, ca sa rada lumea de el. S-a gandit sa verifice si a avut dreptate. Undeva cineva huzurea cand se gandea ca un metrou intreg, un birou intreg, o strada intreaga, un univers intreg se holbase la curul lui gol in dimineata asta. Pana acum vreo 18 ani se mai practica, inca, dezumanizarea. Azi, intr-un metrou bucurestean oarecare, la o ora lipsita de orice importanta, in timp ce afara nu ploua, dar nici soare nu era, la lumina electrica a becurilor, s-a savarsit o umanizare. Singurul martor a fost o pustoaica de vreo 17 ani care se freca de coapsa unui corporatist sictirit la momentul producerii evenimentului. La un moment dat, ni s-a parut ca simtim adiere de aer conditionat in metrou. Ne-am inselat.

"Omule". Sa nu exageram. Ciudata treaba-i viata.

2 Comments:

Blogger Just a girl said...

=D>
ciudata treaba-i viata..

11:55 a.m.  
Blogger Mosca said...

Uh...I don't get it. But I'll act as if I got it.

2:40 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home