Timeline

"Cam de cand ne-am dat prima data jos din copac, timpul a fost important pentru noi. Ne-am facut calendare, am infipt bete in pamant ca sa vedem in ce directie se intinde umbra, am taiat cu dalta in piatra ore si zile si luni si ani, am numarat si-am masurat timpul, inainte si inapoi, de la pana la. Am mancat in functie de timp, ne-am futut in functie de timp, ne-am razboit, ne-am iubit si ne-am omorat in functie de ora, zi, anotimp si asa mai departe.

Azi fiecare isi poarta timpul cu el, la incheietura sau pe touchscreenul ultimul model de telefon mobil. Timp de aur, cu diamante, care atarna de o curea din piele de crocodil. Timp la purtator. Aproape ca putem sa si ajustam timpul in functie de necesitati. Vrei sa fii sigur ca nu mai intarzii niciodata dimineata la birou? Da-ti desteptatorul cu 15 minute inainte. Vrei sa para plauzibil ca ai pierdut notiunea timpului cand intarzii acasa la nevasta de la o "bere cu baietii"? Da-ti ceasul de la mana inapoi cu 2 ore. Dar lasand flexibilitatea moderna a timpului la o parte si ignorand religia sfertului academic sau teoria relativitatii gen "fashionably late", e oare rezonabil sa presupunem ca timpul ne controleaza, totusi, vietile, la fel de mult ca acum cateva mii de ani cand inca aveam urme de banane intre dinti? Daca fiecare isi poate crea propriul lui timp si eu ajung sa traiesc in timpul meu, iar ea in timpul ei, s-ar putea ca relatia noastra sa aiba si ea un timp numai al ei?

Am cunoscut o femeie la un moment dat. Am iesit de cateva ori, ne-am plictisit repede unul de celalalt. Nici macar n-am apucat sa aflu numele ei de familie. Ne-am reintalnit intamplator vreun an mai tarziu. A fost magnetic. Ne-am futut ca doi disperati. Nu cred ca vreunul din noi se schimbase sensibil in anul respectiv, dar momentele au fost complet diferite. Si relatia, complet diferita. Bineinteles ca functioneaza si invers. A fost un moment in viata mea cand am fost perfect compatibil cu o femeie. Un an mai tarziu, cand am reintalnit-o, imi venea sa-i scot ochii.

Nu cred ca e vorba de faptul ca fiecare se schimba, fiecare devine altceva si isi doreste alte lucruri. Cred ca e vorba de faptul ca fiecare traieste in timpul lui. Fiecare intelege cacaturi in felul si in ritmul lui. Am avut nevoie de 3 certuri si 2 impacari ca sa inteleg cat de mult a insemnat o femeie pentru mine. Din pacate, n-a mai existat o a treia impacare. Ea a stiut din prima. A inteles din prima. Eu n-am fost in locul corespunzator la momentul indicat, ergo, am luat pula. Problema care se pune e daca toata faza asta e o tragedie, un mare avantaj sau pur si simplu inca un cacat pe care trebuie sa invatam sa-l ocolim. Pentru ca ai putea sa fii in contratimp cu iubirea vietii tale si sa ramai singur pentru urmatorii 50 de ani. Sau, la fel de bine, ai putea sa fii in contratimp cu muierea care azi iti zambeste frumos si maine iti toarna 3 plozi si iti toaca sufletul marunt pentru urmatorii 50 de ani."

Si in timp ce stateam si bateam campii pe tema asta, mi-am dat seama de o chestie foarte simpla. There's no such thing as "happily ever after". Asa ca, pana la urma, cui pula mea ii pasa care pe ce fus orar traieste, cu cine si cand e compatibil, sau cum o sa fie la anul daca azi e bine?