Despre prosti
Un exemplu de prostie monumentala care imi invadeaza spatiul de cateva zile incoace este acela al oamenilor, de orice sex ar fi ei, care lasa comentarii anonime in care injura. Nu am inteles niciodata scopul lor. De enervat in niciun caz nu ma enerveaza, nu am pretentii foarte mari de la cei din jur, cu foarte putin exceptii. De suparat nu ma supara pentru ca este dreptul fiecaruia sa ma simpatizeze sau sa isi consume in mod inutil energia emotionala urandu-ma. Si atunci ma intreb - ce fel de om scrie asa ceva?
Parerea mea e ca e vorba de oameni impotenti. Oameni incapabili sa isi asume o discutie civilizata despre un subiect sau altul, oameni incapabili de interactiune la un nivel mai inalt de "noroc, coaie", oameni incapabili si atat. Il admira pe acela care semneaza dupa ce ma injura. Are taria opiniunilor sale, vorba lui Caragiale. Ma intriga cel care ma trimite la origini de la adapostul anonimatului pentru ca resorturile lui interne care il determina sa faca acest gest scapa intelegerii mele. Poate este un fel de supapa pentru anumite frustrari, ca in momentele in care vrei sa injuri si nu ai pe cine. Poate este un fel de consolare pentru barbatia pierduta in fata colegilor de scoala, vecinelor de scara sau, ma rog, anturajului in general. De obicei adolescentii emotivi pusi la colt de cunostintele lor mai tupeiste sau mai "infipte" tind sa-si verse nervul in alta parte. Cel mai probabil, insa, este dovada maxima de lasitate si de lipsa acuta de coaie pentru ca replica va veni neintarziat si una este sa zici "imi bag pula" si cu totul alta "imi bag pula-n tine, ba, Georgele".
Respect un om care are curajul sa-si asume raspunderea pentru ceea ce spune, indiferent de maniera in care se exprima. Nu multi se bucura de privilegiul unei educatii, iar cartile sunt un lux in ziua de azi, asa ca nu ma astept nici la exprimari academice, nici la ironii fine ori elegante si cu atat mai putin la contraargumente pertinente. Asa ca injuraturile sunt la ordinea zilei pentru multa lume. OK, ma pot impaca si cu aceasta idee. Dar nu pot sa inteleg de ce un om poate sa fie atat de lipsit de onoare, demnitate si coloana vertebrala incat sa nu isi poata asuma ceea ce spune sau ceea ce gadeste. Imaginti-va un copilas plapand, nervos, frustrat, inadaptat si superficial. Imaginati-va acest copilas ascuns intr-un tufis. Cand trece cineva pe langa el, ia o mana de noroi de pe jos si o arunca in persoana respectiva, apoi se ascunde la loc. Asa, pur si simplu, degeaba, fara ca persoana respectiva sa vada de unde vine sau sa poata da o replica. See the resemblance?
Parerea mea e ca e vorba de oameni impotenti. Oameni incapabili sa isi asume o discutie civilizata despre un subiect sau altul, oameni incapabili de interactiune la un nivel mai inalt de "noroc, coaie", oameni incapabili si atat. Il admira pe acela care semneaza dupa ce ma injura. Are taria opiniunilor sale, vorba lui Caragiale. Ma intriga cel care ma trimite la origini de la adapostul anonimatului pentru ca resorturile lui interne care il determina sa faca acest gest scapa intelegerii mele. Poate este un fel de supapa pentru anumite frustrari, ca in momentele in care vrei sa injuri si nu ai pe cine. Poate este un fel de consolare pentru barbatia pierduta in fata colegilor de scoala, vecinelor de scara sau, ma rog, anturajului in general. De obicei adolescentii emotivi pusi la colt de cunostintele lor mai tupeiste sau mai "infipte" tind sa-si verse nervul in alta parte. Cel mai probabil, insa, este dovada maxima de lasitate si de lipsa acuta de coaie pentru ca replica va veni neintarziat si una este sa zici "imi bag pula" si cu totul alta "imi bag pula-n tine, ba, Georgele".
Respect un om care are curajul sa-si asume raspunderea pentru ceea ce spune, indiferent de maniera in care se exprima. Nu multi se bucura de privilegiul unei educatii, iar cartile sunt un lux in ziua de azi, asa ca nu ma astept nici la exprimari academice, nici la ironii fine ori elegante si cu atat mai putin la contraargumente pertinente. Asa ca injuraturile sunt la ordinea zilei pentru multa lume. OK, ma pot impaca si cu aceasta idee. Dar nu pot sa inteleg de ce un om poate sa fie atat de lipsit de onoare, demnitate si coloana vertebrala incat sa nu isi poata asuma ceea ce spune sau ceea ce gadeste. Imaginti-va un copilas plapand, nervos, frustrat, inadaptat si superficial. Imaginati-va acest copilas ascuns intr-un tufis. Cand trece cineva pe langa el, ia o mana de noroi de pe jos si o arunca in persoana respectiva, apoi se ascunde la loc. Asa, pur si simplu, degeaba, fara ca persoana respectiva sa vada de unde vine sau sa poata da o replica. See the resemblance?
posted by Woland at 3:12 p.m.
5 Comments:
exact aceleasi chestii ma intrigau si pe mine acum o luna si ceva...dar am reusit sa imi dau seama cine era anonimul, iar de atunci a incetat. insa da, sunt oameni complet fara ocupatie in tara asta...mai bine ar pune mana pe o carte, vorba ta...sau mai bine ar munci "oleaca", sa faca rost de bani sa aiba carti...totul se poate cu vointa...iar faza cu coloana vertebrala...ceri cam multe de la ei, sincer!
cred ca e vorba de enorm de multa frustrare. e, probabil, unica ocazie cand un om ca asta se simte "puternic". detine "arma" injuraturii scabroase si o foloseste. e buna metafora cu copilasul, doar ca la un copil poti suspecta o doza de inocenta care scuza intr-o oarece masura :). aici nu cred ca e cazul. am scos si eu moderarea comentariilor, sterg si cu asta basta.
mi se pare mai fair sa ai comentarii nemoderate. e alt feedback. mai ales ca nu sunt ei in stare sa injure mai repede decat pot eu sa sterg. le ia destul de mult timp sa-si gaseasca cuvintele :))
da, măcar dacă înjură să nu fie un vierme ghebos şi să-şi asume măreaţa faptă. :)
n-ai lasat niciodata comentarii anonime, nu-i asa? /:)
Trimiteți un comentariu
<< Home