duminică, martie 29, 2009

And the sign said...

...long haired freaky people need not apply.

N-am prea avut regrete in viata pana acum, decat poate ocazional si, oricum, de scurta durata. Cred ca am avut mancarimi in talpa care au tinut mai mult decat majoritatea regretelor mele. Ma-ncearca, totusi, o racaiala pe stomac de vreo cateva saptamani incoace, cam de cand am inceput sa descopar chestii. Mai intai mi-am descoperit jumatatea mai buna, dupa care mi-am descoperit "a safe haven", dupa care am mai descoperit Oameni si in cele din urma am descoperit ca pragul meu de toleranta la tequila este mult mai sus decat credeam.

Jumatatea mea s-a nimerit asa, din ceas dedusa, s-a lipit de mine si n-a mai vrut sa plece pentru ca ne provocam reciproc senzatii olfactive, cromate si extrasenzoriale aproape reale. Asta dupa o bucla temporala de vreun an si ceva in care am ars-o distant si pretins distinct. Acum impartim tigari, beri, umeri, batiste, caterinci si scaune in tren. Acum ne batem pe burta si comparam cat de negri ne sunt mucii dupa o noapte intr-un subsol transpirat si plin de fum. Acum avem amintiri.

Si ca veni vorba de sus-numitul subsol transpirat si plin de fum, de la raposatul Clocks incoace n-am mai avut un templu in care sa ma duc saptamanal cu religiozitate. Acum am. E ca o sufragerie de familie in care in fiecare sambata se aduna aceleasi chipuri care se agita pe aceleasi sunete. Doar ca in fiecare sambata se intampla ceva diferit, de fiecare data ceva e altfel, in fiecare seara e alt film. In subsolul asta transpirat, apa curge la deal, ca-n Maramures, si marele lui merit e ca fiecare s-a invatat sa-si lasa grijile, uniformele si basinile la usa.

Si nu in ultimul rand, Oamenii. Mi-a luat ceva sa ajung aici, dar important e ca am ajuns. Probabil acum pretuiesc tequila din ultimele cateva weekenduri mai mult decat toate shot-urile pe care le-am baut in atatia ani. Pentru ca tequila nu este o simpla bautura, iar salamul este mai mult decat un simplu aliment. Singurul regret e ca nu s-au intamplat mai devreme toate lucrurile astea, desi probabil mi-ar fi fost complet la indemana sa le misc in directia asta. Acum trebuie sa impac toate astea cu sentimentul de a fi irosit 3 ani intre personaje fara chip si fara verb.

Si acum, pentru ca regulile unui discurs se pot rezuma in stilul "spune-le ca o sa le spui, spune-le, spune-le ca le-ai spus"...ah, pula, ma duc sa fumez o tigara. Vorba ceea, pula dansuri, doar bune maniere.

10 Comments:

Anonymous 50%canta/ 50%'s bodyguarzi said...

Eu nu am ars-o distant.Eu m-am apropiat insesizabil....a rush and a push and the land was ours.
Tu ,in schimb, ai facut figuri de Buftea un an juma.:))

12:07 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Imi este dor de tine. Sa vedem daca te prinzi despre cine este vorba.:))

11:46 a.m.  
Blogger Woland said...

nu, nu ma prind, dar te rog, nu fi timida, prezinta-te. sau macar ofera-mi mai multe indicii.

7:02 p.m.  
Anonymous Anonim said...

nu am cum sa ma prezint, caci ma cunosti deja. daca nu ti-ai dat seama, inseamna ca nu are rost.

10:40 p.m.  
Blogger Woland said...

nu-mi oferi foarte mult aici. perspicacitatea mea are niste limite. dar fie cum vrei tu.

10:53 p.m.  
Blogger duhul din iarba said...

aceeasi revelatie am avut-o si eu recent. si am regretat ca m-am apucat atat de tarziu de fumat.

11:50 p.m.  
Blogger Jules said...

3 ani intre personaje fara chip si fara verb?.. tu vorbesti serios?

12:12 p.m.  
Anonymous evergreen said...

jumatatea mai buna, ha?

woland de la Bulgakov?

eh, cre' ca da

4:10 p.m.  
Anonymous viorel said...

lol ce-mi plac pizdele astea ce se cred buricul pamantului ca anonima de mai sus

7:39 p.m.  
Blogger LZ said...

Amintirile te cuceresc, amintirile te dainuiesc

9:01 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home