Revelion

Pe G. l-am cunoscut acum cativa ani. Ne-am imprietenit usor, era genul de tip cu care puteai sa vorbesti oricand despre orice. Nu era, insa, genul de prietenie pe care o epuizezi repede, comentand zilnic banalitati si pierzand vremea cu subiecte usoare. Vorbeam mai rar, dar vorbeam in adevaratul sens al cuvantului. Probabil de-aia, cand m-a sunat ieri si mi-a zis ca are ditamai monstrul de scos din el, l-am luat in serios.

Cunoscuse de vreo 2 luni o fata, sa-i spunem A. Genul de fata cuminte, frumusica si isteata, dar modesta din toate celelalte puncte de vedere – fara veleitati casnice, fara aspiratii inalte, fara vreo aptitudine iesita din comun. Au ras, au glumit, G. zicea ca s-au simtit chiar bine, o vreme. Minus replicile gen “iubi, dar fetele alea de ce nu se aranjeaza?” sau “iubi, da’ tu ma iubesti?”, chiar avea impresia ca e ceva adevarat intre ei. Pana cand a venit vorba de sex.

Educatia a fost pretext pentru multe porcarii, de-a lungul vremii, iar in cazul asta i-a venit randul sa fie pretext pentru abstinenta. Liceu catolic, mama nebuna, nesiguranta maxima – un complex de factori l-au facut pe G. sa regrete ca a apelat candva la vorbele sfinte ale lui Jim Carrey. He who hesitates, masturbates, pe dracu’. Asa ca G. a ajuns intre o piatra si un loc tare, ca sa zic asa. Nici nu-i venea sa se futa cu mintile fetei, pentru ca-i era draga intr-un mod bizar si in ciuda acestor ciudatenii desprinse din negura istoriei, nici nu-i venea sa stea fara sa nu se futa cu fata, pentru ca avea niste coapse imbietoare cu potential de a-si relaxa stransoarea la un moment dat.

Asa ca a ramas. A ramas la un Mos Nicolae, s-a calcat in picioare cu mii de crestini ca sa-i cumpere muierii un cadou de Craciun, a invitat-o la el acasa sa manance cu ma-sa si cu tac-su in seara de Ajun si a invitat-o si la cel mai bun prieten al lui de revelion. Unde au mancat, au baut si, inevitabil, au ajuns si printr-un pat. Unde i-a spus ca “iubi, nu ma fut cu tine daca nu ma iei de nevasta”. Unde in secunda urmatoare el vomita intens fiecare bucatica de carne de porc pe care-o mancase de la ziua republicii incolo. Unde ea i-a zis ca nu se mai distreaza acolo si ca pleaca. Unde el i-a deschis usa si i-a intins geanta. Unde ea astepta sa fie implorata sa nu plece. Ingenuncheri, cai albi, petale de trandafiri. Unde pe el l-a durut in cur.

Doua luni. Prea putin timp ca sa il futa. Suficient timp ca sa-l ia de barbat. Ce prezenta demonica, ce nebunie, ce umilinta. Asa ca, din cenusa orgoliului sau terfelit si ca sa se puna la adapost de intrebarile celorlalti, si-a pus la cale exorcizarea. Pana dimineata, dupa alcool, tutun, injuraturi si pumni in pereti, scosese orice urma de succubus din el. Nu mai ramasese decat ma-sa, acest pacat al naturii in contra iubirii lui pentru A. Ca se indragostise, prostul, sa nu uit. Ramasese ma-sa care nu cultiva in fiica-sa decat dependenta si o incertitudine gretoasa. Ma-sa care n-o luase niciodata in brate, nu-i sarutase parul, nu-i spusese c-o iubeste, ca-i frumoasa, ca-i desteapta, ca-i fiica-sa, ce dracu’. Ma-sa care o chema in casa la 8 seara ca pe copiii de 10 ani. Ma-sa care o luase de langa prietenul ei in seara de Ajun si-o trimisese acasa sa stea singura cu cainele. Nu, pe ma-sa, pe mama soacra, n-o exorcizase, si dracii de genul asta nu se lasa scosi asa usor.

Era G. disperat a doua zi. Pentru ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Pentru ca nu intelegea daca femeia ii fusese trimisa ca sa invete sa minta fara scrupule sau ca sa devina baiat serios, casnic si familist. Pentru ca nimeni nu se mai cacase pe sufletul lui in halul ala niciodata. Pentru ca inca mai credea ca fetele astea exista doar in carti sau in povestile cu bau-bau spuse de mamele de baieti. Daca nu mananci broccoli o sa-ti iei nevasta frigida.

Pana la urma, insa, povestindu-mi toate astea la un sprit, a ajuns la concluzia ca un schelet in plus in dulap n-a omorat pe nimeni. Ca exista oameni mai buni si mai rai decat fiecare dintre noi. Ca va gasi pe altcineva care sa-l futa si sa-l zapaceasca si ca va gasi si ea un baiat care s-o ia de nevasta dupa doua luni. Dar nici macar in al doispelea ceas nu s-a pus de acord cu ea pe o singura problema: ala care pleaca, renunta, nu ala care nu te roaga sa ramai.