Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?

Cand iti construiesti o viata rafinand si perfectionand modul in care ii minti pe cei din jur, e frustrant sa depasesti momentul si sa ajungi sa spui ceva adevarat. Nu te crede nimeni. Esti baiatul care-a strigat "lupu la usa".

Nopti pierdute, zile cu trepte si soare, bautura, pizde, multe au fost adevarate, inca si mai multe nu. Cand tragi linie si-aduni esti o suma de cacaturi d-alea bune si cacaturi d-alea proaste. Daca ai noroc, sunt mai multe alea bune. Daca nu, nu. Esential e ca, oricat te-ai bate cu pumnii in piept ca esti un duomn, ca ai prioritati sau ca cunosti cacaturi, pana la urma tot ajungi in punctul in care nu dai niciun cacat pe statut social, bani, valuare sau toale cata vreme n-ai pe nimeni care sa te tina de mana. Sau de cap. Sau de vorba.

Si-atunci incepi sa incerci sa dovedesti chestii. Proasta idee. Nu, n-o sa-ti creasca al treilea coi daca ajungi in patru labe acasa in fiecare duminica dimineata. Nu, n-o sa muara toate pizdele dupe tine daca ai limba infipta pana la umeri in curul lor si nu mai vezi nimic in jurul tau. N-ai ce sa faci, aprinzi o tigara, te scuturi si-ti vezi de treaba. Nu-i niciun raspuns corect la intrebarea asta, e o grila a dracului de deschisa. Un principiu sanatos e ca orice vis devine realitate daca esti tampit. Sau ca dragostea trece prin stomac doar daca ai pula mare. Dar pana la urma, cand cacatul loveste ventilatorul, cu totii o sa ramanem mouth helmet cu ochii pe aparat.

Asa ca da, e mai bine sa nu-ti planifici tot restul vietii la 23 de ani, e bine sa te feresti sa pui etichete si e bine sa eviti sa-ti iei angajamente in care stii ca e posibil sa-ti bagi pula. Prea multa lume zice "te iubesc" si "jos chilotii" in aceeasi fraza. Prea multa lume se fereste s-o spuna p-aia dreapta din cauza "presiunii sociale". Prea multa lume inventeaza probleme acolo unde nu exista si concepte complicate ca sa-si justifice ratarile.

Dar zambiti, in pulamea, fiul risipitor are intotdeauna bunul obicei de a se intoarce.