Gheorghe vs. Badea

In Esquire din septembrie e un articol cu si despre Andrei Gheorghe. Andrei Gheorghe. Frumosul invins. L-am iubit ani de zile pe omul asta. Eram mic cand a inceput Midnight Killer si nu intelegeam mare lucru, dar, mai tarziu, la 13-14, la Academia Pro FM, mai tarziu a fost altceva. Inca mai cred ca Gheorghe este prima si probabil singura vedeta autentica din Romania. Nu in sensul ca isi arata chilotii in reviste, nici nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata un personaj foarte vizibil si hrana pentru presa de scandal (cu exceptia ultimilor ani cand l-au luat la pula toti carnatii treziti peste noapte jurnalisti cum ca a fumat iarba si cum ca s-a scuipat cu militia romana). In sensul ca a impartit o generatie. Fie erai de acord cu el, fie ii lipeai condescendent eticheta de dobitoc si il detestai. Cel putin in anturajul meu din vremea aia, Gheorghe nu era indiferent nimanui.

Gheorghe a reprezentat o anumita categorie de oameni. Clasa sociala, probabil e mult spus. In Romania lui Gheorghe, existau oameni care credeau ca lucrurile pot fi altfel. In frenezia schimbarii care cuprinsese Romania la jumatatea anilor '90, existau voci care credeau cu tarie in posibilitatea unei vieti mai bune. A unei tari mai curate, mai civilizate, a unor oameni mai educati, cu mai mult bun-simt. Mai informati, mai constienti, mai putin creduli si, mai ales, mai critici si mai intoleranti fata de bullshit-urile care li se serveau non-stop in media, la serviciu, pe strada, in discutiile cu administratorul de bloc si asa mai departe. Au fost oameni care gaseau in Gheorghe un semn ca nu sunt nebuni, ca se poate sa ii dai un sut in cur mitocanului de langa tine, ca e normal sa sanctionezi prostia si nesimtirea care te agreseaza. Ca sunt puternici, ca au dreptate, ca al lor este adevarul. Ca pot indoi prezentul. Romania lui Gheorghe era Romania care putea fi mai buna.

Apoi totul s-a schimbat si Romania n-a mai fost a lui Gheorghe. A fost a lui Badea. O Romanie cu care nu se mai poate face nimic, o Romanie apasatoare, angoasanta, in care romanii isi accepta cu fatalism conditia de natie de mana a 7-a si se multumesc cu aceasta mocirla calduta. O Romanie care lucreaza impotriva romanilor. O Romanie lipsita de vocile celor care, cu 7-8-10 ani inainte erau pregatiti sa moara cu "ei" de gat, insa acoperita de ragetele stridente ale manelistilor, ale taranilor, ale mincinosilor si ale hotilor. Romania a incetat sa mai fie a romanilor care visau la o societate mai buna in timp ce ascultau Air si Tricky miercurea noaptea la 12 pe Pro FM sau in fiecare zi de la 13 la 14. Si tot ea, Romania, a devenit a romanilor care pun filmulete pe Youtube cu ei langa un Audi A Seis cumparat din Spania cu banii luati pe cules capsune in ritm de Salam. Badea n-a fost capabil sa incite la mai mult decat o acceptare placida a unei situatii inacceptabile. Gheorghe si-a bagat pula, Badea a chibitat pe margine si a aratat cu degetul.

Nu sunt atat de diferiti cei doi, la urma urmei. Ma rog, Badea e un cretin cu un umor grobian, cu un discurs haotic si prea sarac in argumente si coerenta pentru gustul meu, in timp ce Gheorghe e pur si simplu "altfel". Dar m-as gandi mai degraba cu care dintre urmatoarele afirmatii ma identific mai mult: "Traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul" sau "Fii liber, spui ce vrei, nu te temi de nimeni, esti agresiv, puternic, iti urmezi discursul, esti atent la ce zici ca te caftesti cu celalalt pentru putere. Atentie la argument. Asculta-l pe celalalt. Si curaj in tine. Curaj in tine!"? Nici nu mai e nevoie de un raspuns la asta. E suficient ca in Romania lui Gheorghe oamenii se duceau la vot, oamenii faceau copii, munceau, erau fericiti si isi doreau un viitor mai bun aici. In Romania lui Badea, nimeni nu stie cum sa plece mai repede, nimanui nu-i mai pasa ce se intampla aici si, in general, nimeni nu se mai opreste sa se gandeasca la viata lui, la viata celui de langa el. Nimeni nu mai e atent la argument. In Romania lui Badea, daca cineva te enerveaza, te caci pe el, pe ma-sa si pe toata societatea. In Romania lui Gheorghe, ii inchideai telefonul in nas si deschideai o carte buna.

Si, apropo, daca aveti de gand sa-i scoateti ochii lui Gheorghe ca a fumat iarba si ca a scuipat un politist, mai bine ii sugeti pula. Iarba nu e drog si politia romana nu e lege.

P.S.

Discutia asta nu e despre Badea si nici macar despre Gheorghe. Nici despre cat de isteric e unul, nici despre cat de arogant e celalalt.

Discutia asta e despre un trecut in care Romania era mai optimista, mai sincera si mai puternica, si un prezent in care Romania e o curva trista, mincinoasa, ipocrita si vlaguita.

Badea si Gheorghe sunt doar niste nume, Romaniile lor sunt doar niste repere temporale. Daca chiar vreti sa despicati firul in patru, n-o faceti pe tema arogantei lui Gheorghe sau antipatiei mele pentru Badea care mi-a facut "nu-stiu-ce" in direct. Despicati-l pe tema asta.