Lost & Found

F. este un prieten de familie foarte apropiat. Genul de om de succes care, in alta tara, ar fi fost marketat drept "success story". N-a avut nimic, in afara de o copilarie monotona cu ierni din alea de care noi nu stim nimic, cand zapada ajungea la pervaz. A facut un liceu, a facut o facultate, cativa ani mai tarziu, tot nimic spectaculos. Dupa care, din senin, din iarba verde, a inceput sa-i mearga. Acum are totul - case, masini, bani, o firma care merge, care valoreaza enorm si pe care o poate privi cu satisfactia omului care a facut ceva de la zero. Doua divorturi si o fetita de 11 ani care isi petrece weekend-urile cu el mai tarziu, radiografia vietii lui F. ne indica aceeasi simplitate de la inceput: ajunge acasa de la birou seara pe la 11, mananca, se aseaza in pat, se uita vreo ora la filme porno cu minore violate de monstri cu zeci de tentatcule si se masturbeaza frenetic imaginandu-si cum ar fi ca in weekend-ul urmator s-o sodomizeze pe fiica-sa.

M. este, deasemenea, o buna prietena de familie. Deasemenea, n-a avut nimic in copilarie si, din povestile pe care le vehiculeaza la mesele prietenilor, a facut adolescenta in doua perechi de chiloti, dintre care unii mai de ocazie, pentru ca nici de asa ceva nu avea bani. Acum este genul ala de "executive" din filmele americane, CEO la reprezentanta din Romania a unui colos farmaceutic global. Are tot, in afara de o viata de familie, dar a stiut de la inceput ca la asta va trebui sa renunte, asa ca nici macar nu s-a apucat de maritat sau de facut copii. Serile ei sunt la fel de monotone. Ajunge acasa de la birou pe la 11, mananca, se aseaza in pat, se masturbeaza cu o sticla de cola de doi litri pana ii dau lacrimile de durere, dupa care adoarme plangand si, in serile bune, sangerand putin.

Gandindu-te la chestiile astea, nu poti sa nu te-ntrebi. Incercand sa obtinem totul, ne pierdem pe noi insine? Sau, dimpotriva, ne gasim pe noi insine de-adevaratelea si nu pierdem decat acea dulce prefacatorie cu iz de societate pe care ne place s-o transpunem in reguli si care ne tine pe toti cuminti si anonimi la un loc? Fantezia sodomiei propriei fiice, sticla de suc din pizda, sunt semne ale nebuniei la care lumea aproape ca ne condamna daca ne dorim o viata de succes? Sau sunt semne ale libertatii si ale faptului ca, de fapt, oricine poate sa deschida ochii si sa fie tot ceea ce isi doreste sa fie?