Schimbari si voma

De cand ma stiu, o data la cateva luni se intampla sa am niste pofte de-alea sinistre de femeie gravida si nedormita. Mi se pune pata pe cate o mancare oarecare, sunt in stare sa bat distante infinite ca sa pun mana si gura pe ea, iar atunci cand ajung acolo, mananc ca porcul si mi se face rau. Dupa o ora de extaz gustativ, da-i cu o noapte intreaga de suferinta, cu dureri de cap, dureri de stomac, greturi, vome si alte animale ale padurii. Si asta de fiecare data, din nou si din nou si din nou.

Azi-noapte pe la 5, in timp ce ma zvarcoleam intr-o noua astfel de drama, m-a bufnit un ras isteric si, timp de vreo 10 secunde am uitat si de durerea oribila care imi zdrobea ceafa, si de faptul ca mi-am borat o bucata de duoden, si de faptul ca tot patul se invartea cu mine mai ceva paturile alea rotative din bordeluri. Radeam pentru ca mi-am dat seama, a nu stiu cata oara, de imbecilitatea situatiei. Poftesc la ceva, nu ma pot abtine, mananc cu pofta ca un disperat, toate astea stiind foarte bine ce urmeaza sa se intample, toata durerea si suferinta care-s inevitabile. Dar le accept si, cu buna stiinta, continuu sa bag in fizic sperand ca poate n-o sa fie asa, ca poate azi n-o sa ma doara, ca poate azi sucul meu gastric o sa fie suficient de acid sa arda toate cacaturile pe care le inghit inainte sa se instaleze greata. Ei bine, nu, asta nu se intampla niciodata, asa cum ajung sa constat de fiecare data.

Si mi-am dat seama ca nu e singura porcarie pe care-o fac cu buna stiinta, fara sa ma pot abtine, desi stiu ca vor urma consecinte extrem de neplacute. Ieri vorbeam cu o colega, eu incercam s-o mint, ea incerca sa nu ma creada. Initial, credeam ca vreau doar s-o fut si as fi dispus sa spun orice minciuna pentru asta. Acum nu mai sunt asa sigur. Initial, credeam ca o sa fie la fel ca intotdeauna. Acum ma gandesc la titlul unei carti haioase pe care am citit-o acum ceva vreme - "Posibilitatea unei insule". Poate e vorba de posibilitatea unei schimbari. Poate nu e musai sa fiu un nenorocit care face sa sufere fiecare femeie care se apropie mai mult de el pentru ca nu e-n stare sa-i arate altceva decat o durere infinita la basca si o aversiune acuta fata de orice forma de angajament mai serios. Poate zilele in care alergam dupa orice fusta imi iesea in cale, stiind ca o sa se termine prost pentru amandoi, dar fara sa ma pot abtine, s-au dus. Poate e momentul sa-mi caut mireasa.

Din pacate, pentru ca lucrurile nu-s simple decat in basme, din aceeasi discutie cu aceeasi colega, in care incercam sa ne furam curentul unul altuia si sa ne lasam reciproc pe intuneric, am descoperit ca nu ma crede nimeni. Admitand ca nu e doar un fior de moment si chiar as fi dispus sa incerc sa fiu un om mai bun (eventual de dragul unei muieri, dar sa nu ne gandim din start asa departe), oricum n-ar hali nimeni pentru ca, nu-i asa, proverbul preferat al romanilor e ala cu lupul si parul pubian al acestuia. Si atunci, vin eu si spun pe la 5 dimineata, cand radeam si vomitam, vomitam si radeam, sa luati pula, voi, infidelilor, pentru ca eu tot o sa ma schimb si o sa va para rau cand mi-ati dat shutuncur si n-ati avut incredere in mine.

Si, ca tot veni vorba, pofta de ieri a fost cheeseburger dublu cu cartofi prajiti, extra maioneza si shake de ciocolata. Azi-noapte, cartofii aia ieseau aproape intregi. Si, bineinteles, aurii si crocanti ca-n reclama.