Mai trageti voi concluzii si va mai facem noi contuzii
Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si-or sa cuprinda minti nestiutoare, prea nevinovate si prea slabe, inca, sa le stea impotriva.
Pentru ca, in viata, toate trec, a trecut pana la urma si marele examen care mi-a mancat sufletul si nervii toata vara. Probabil a trecut cu bine, mai dureaza pana vin rezultatele, dar aproape ca nici nu mai conteaza chestia asta acum. Sunt doua lectii importante pe care le-am invatat in ultima saptamana si inca vreo cateva constatari pe care le-am facut si care m-au umplut de amaraciune.
Lectia numarul 1 - totdeauna se poate. Oricat ar fi imprejurarile de nasoale, oricat ti s-ar parea ca toata lumea se pune in calea fericirii tale sau a succesului tau, intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus sau dorit. Scuzele penibile din sfera "adversarul si-a dorit mai mult victoria" sunt pentru barbati cu coaiele foarte mici.
Lectia numarul 2 - Mai importanta decat orice forma de recunoastere din partea celorlalti este recunoasterea pe care ti-o acorzi tu insuti. E mai important sa fii tu impacat cu tine, sa poti sa tii capul sus, sa fii onest, integru si vertical si sa te poti privi in oglinda, decat sa stai cu curu' pe un tratat de procedura civila si sa iei 10 la examen. Cum ziceau niste baieti, e vorba de onoare, de coloane vertebrale, nu de parale.
Constatarea (care este, in acelasi timp si o concluzie) - Urasc faptul ca oamenii de cacat din tara asta iti forteaza mana, incercand sa te oblige sa fii la fel de hot, prost, perfid si murdar ca si ei, sub sanctiunea de a lua pula si de a nu te putea integra nicaieri, de a deveni un rebel fara cauza. Dar cel mai tare imi repugna faptul ca, intr-o profesie pe spinarea careia s-a scris istorie, s-au construit natiuni si vise, intr-o profesie care, pana acum cateva zeci de ani, venea la pachet cu demnitate, noblete si onoare, astazi intra toti cacatii, oameni mincinosi, inculti, parsivi, ipocriti si meschini, preocupati numai de furtisagul de azi care le-ar putea umple burtile pana maine.
Banul sapa o groapa in care viermii se-adapa din sange fratelui fratelui prefacut in apa.
Si pentru ca avem nevoie si de un pic de optimism, today is the first day of the rest of my life:
Pentru ca, in viata, toate trec, a trecut pana la urma si marele examen care mi-a mancat sufletul si nervii toata vara. Probabil a trecut cu bine, mai dureaza pana vin rezultatele, dar aproape ca nici nu mai conteaza chestia asta acum. Sunt doua lectii importante pe care le-am invatat in ultima saptamana si inca vreo cateva constatari pe care le-am facut si care m-au umplut de amaraciune.
Lectia numarul 1 - totdeauna se poate. Oricat ar fi imprejurarile de nasoale, oricat ti s-ar parea ca toata lumea se pune in calea fericirii tale sau a succesului tau, intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus sau dorit. Scuzele penibile din sfera "adversarul si-a dorit mai mult victoria" sunt pentru barbati cu coaiele foarte mici.
Lectia numarul 2 - Mai importanta decat orice forma de recunoastere din partea celorlalti este recunoasterea pe care ti-o acorzi tu insuti. E mai important sa fii tu impacat cu tine, sa poti sa tii capul sus, sa fii onest, integru si vertical si sa te poti privi in oglinda, decat sa stai cu curu' pe un tratat de procedura civila si sa iei 10 la examen. Cum ziceau niste baieti, e vorba de onoare, de coloane vertebrale, nu de parale.
Constatarea (care este, in acelasi timp si o concluzie) - Urasc faptul ca oamenii de cacat din tara asta iti forteaza mana, incercand sa te oblige sa fii la fel de hot, prost, perfid si murdar ca si ei, sub sanctiunea de a lua pula si de a nu te putea integra nicaieri, de a deveni un rebel fara cauza. Dar cel mai tare imi repugna faptul ca, intr-o profesie pe spinarea careia s-a scris istorie, s-au construit natiuni si vise, intr-o profesie care, pana acum cateva zeci de ani, venea la pachet cu demnitate, noblete si onoare, astazi intra toti cacatii, oameni mincinosi, inculti, parsivi, ipocriti si meschini, preocupati numai de furtisagul de azi care le-ar putea umple burtile pana maine.
Banul sapa o groapa in care viermii se-adapa din sange fratelui fratelui prefacut in apa.
Si pentru ca avem nevoie si de un pic de optimism, today is the first day of the rest of my life:
posted by Woland at 10:33 a.m.
1 Comments:
hmm, da, e o meserie care schimba destine, ar trebui sa se opereze o oarecare selectie a oamenilor care ajung sa o practice. dar nu ma mai mira nimic. am avut acelasi gust amar recent cand, pe autostrada, colegii mei (jurnalisti, deci aia care "schimba atitudini") au aruncat cu seninatate pachetele de tigari goale pe geamul masinii. asta dupa ce au balacarit cu pasiune cocalarii si mitocanii care strica biata tarisoara.
Trimiteți un comentariu
<< Home