miercuri, mai 14, 2008

Apel catre lichele

Gabriel Liiceanu a reiterat ieri mesajul pe care l-a transmis la finalul evenimentelor din decembrie 1989, solicitarea ca fostii nomenclaturisti, fostii potentati, fostii securisti, in general, fostele lichele sa faca un pas inapoi si sa abandoneze efervescenta patologica cu care devastasera anterior un popor si o tara timp de 5 decenii.

Nu pot sa vorbesc despre evenimentele din '89 fara sa le rapesc autenticitatea, semnificatia si, intr-o anumita masura, sinceritatea, pentru ca aveam 3 ani atunci si toate informatiile au ajuns la mine pe cai ocolite, filtrate si rasfiltrate de opiniile, conceptiile sau propriile drame ale familiei, cunoscutilor si oamenilor mai in varsta decat mine cu care am vorbit de-a lungul anilor despre acele zile. Pot, insa, sa observ ca mesajul acela, ca si cel de ieri, nu le era adresat lichelelor, n-ar fi avut cum pentru ca doar o naivitate ridicola ne-ar putea indemna sa credem ca un astfel de mesaj este suficient pentru a-i convinge sa abandoneze exercitiile de minciuna, jaf si distrugere pe care si-au construit vietile. Mesajele lui Liiceanu merg catre noi ceilalti, care asistam cu pasivitate la tragedia Romaniei contemporane, care refuzam cu obstinatie sa intoarcem o privire spre trecut, nu cu patos vindicativ, ci cu luciditate si cu dorinta cea mai sincera de a cunoaste si de a intelege.

Istoria are prostul obicei de a se repeta, iar generatiile postdecembriste, seduse de mirajul occidentalismului, par sa fi uitat miza cunoasterii propriului trecut. Numai pe acest teren al amneziei au putut supravietui lichelele lui Liiceanu si numai pe acest teren al pasivitatii vor putea prospera in continuare.

Nu cred ca este intamplatoare aparitia acestui text in prag de campanie electorala, iar prin asta nu vreau sa sugerez ca Liiceanu scrie la comanda, ci ca poate e un moment prielnic sa ne revenim, ca poate e cazul sa ne scuturam de murdaria pe care aceleasi personaje o arunca asupra noastra de 20 de ani. Liiceanu nu le-a rostit numele si n-o voi face nici eu pentru ca e suficient ca fiecare dintre noi sa deschida seara televizorul si va vedea cel putin o duzina din aceste lichele jucandu-si rolurile sinistre cu senintatate si cinism, spre sfidarea, batjocura si rusinea noastra, a tuturor.

Ce voi face este sa va incurajez sa cititi textul respectiv si sa-l apreciati nu in functie de "putere" si "opozitie", nu in functie de promisiuni, campanii electorale, DNA, scandaluri mass-media, de pasiuni, orgolii sau frustrari. Cititi-l liberi de preconceptii, liberi de pofta de a cauta vinovati, liberi de patetismul unor discursuri si, mai ales, liberi de preocuparea pentru soarta caprei vecinului. Poate fiecare dintre noi va fi ceva mai intelept si ceva mai liber la sfarsit.

10 Comments:

Anonymous Ileana said...

Woland, nu am indraznit pana acum sa iti las vreun comentariu la posturi(in afara de cand te-am intrebat de pitzipoanca, trebuia sa-mi termin articolul :) ), dar la acesta nu ma pot abtine si te felicit din toata inima: e foarte imbucurator sa vad atata maturitate si mai ales bun simt la 20 si-un pic de ani...Excelent scris, admirabila exprimare, iar ceea ce spui nu e doar supermegaultranemiaintalnit de pertinent, ci si frumos.
Multumesc.

7:30 p.m.  
Blogger Woland said...

21 si ceva ;)

7:53 p.m.  
Anonymous Anonim said...

woland,am impresia ca esti student la jurnalism,snspa,stiinte politice..hm,am nimerit vreuna?

2:12 p.m.  
Blogger Woland said...

nu :)) drept

8:42 p.m.  
Anonymous Anonim said...

E bine,daca erai la automatica ar fi fost ciudat.:)

9:46 p.m.  
Anonymous aprozarnet said...

io eram cls I cand a fost rev;

dinainte de asta tin minte, ca inainte sa merg la tara, eu cu tatal si fratele meu mergeam si luam la rand toate alimentarele(sau magazinele de paine, ca nu erau brutarii) si lua de la fiecare paine, pana umplea cativa saci, pe care-i ducea la tara. nu lua dintr-un singur loc ca nu-i dadea decat niste paini max.

Acolo, la tara era nevoie, pt ca n-aveau pamant(era la CAP) sau magazine/brutarie; dar painea era chiar si pt porci, pt ca n-aveau ce sa lea dea, cereale etc (la fel erau ale CAP-ului)

Stiu ca au taiat copaci batrani din curte, de generatii, ca sa faca loc de niste rasaduri.

Tin minte ca at cand ma duceam la paine puteam sa iau si 2 si jumate sau si un sfert (un colt)..se dadea si asa pt ca nu era la discretie.

Stiu ca nu era nimica la televizor, decat oin weeken vreun sfert de ora de desene animate; si maica-mea mi-a spus de cand eram prea mic sa-mi aduc aminte, ca stateam in fata tel si incepeam sa strig: "mamicuta..iar e ceacescu...vino sa vezi..iar e ceaucescu, iar e", iar maica-mea ma invata sa nu mai strig ca ii mai era frica de cine aude.

Tin minte ca intr-o dupa masa, tataa manca in bucatarie dupa venise de la munca abatut, spunandu-i maica-mii ca trebuie sa mearga la meeting, iar maica-mea a intrebat inca o data dc sa se duca...dar n-avea ce face din cate am inteles;de altfel cand s-a angajat a fost obligat pt asta sa-si faca si carnet de partid.

si dupa aia..au venit tot comunistii la putere:)

1:59 p.m.  
Blogger tromeu said...

Liiceanu incearca inca o data sa trezeasca in noi sentimentul propriei existente (si, inerent, sentimentul propriului rahat in care ne scaldam). Cred ca e de ajuns cu lamentarile de doi bani si ca ar trebui sa ne concentram pe ceea ce conteaza cu adevarat - viitorul.


Comunismul ramane in continuare in perisaj, depinde de noi daca merita sau nu sa-i dam atentie.

3:13 a.m.  
Blogger Sisi said...

sincer m-ai impresionat profund . nu m-as fi asteptat niciodata sa ai doar 21 de ani . credeam ca esti vreun analist politic pe la vreo 30-40 de ani .

7:27 p.m.  
Anonymous d said...

Unde se dovedeste ca nu e nevoie de prea mult pentru a impresiona cititorul roman, mai ales cel care are o varsta frageda.

Cand, peste cativa ani probabil, iti vei da seama ce suma de truisme ai pus laolalta si mai ales cand vei avea (poate citind mai multe lucruri, poate maturizandu-te) o masura mai corecta a ceea ce a insemnat revolutia, ce e cu Liiceanu asta si care e treaba cu lichelele in societate, vei scrie altfel.

La 21 de ani insa nu-i rusine sa spui cuvinte frumos sunatoare chiar daca oarecum goale. Este o etapa a costructiei personale pe care-i bine s-o traversezi si inca mai bine s-o epuizezi. :)

12:17 p.m.  
Blogger http://autoare.wordpress.com/ said...

@d
prost nu e ala care n-a apucat sa traiasca comunismul si totusi gaseste resurse sa-l dispretuiasca, prost e ala care l-a trait si-l iubeste. "Liiceanu asta" e unu care vorbeste cu lichele comunismului pentru ca stie ca ele au urechi si sunt pradatoare mai ales astazi;tot "Liiceanu asta" e unu care n-ar arunca cu noroi intr-un tanar postcomunist cu reale sanse de insanatosire. Daca dumneata te simti bolnav sau slabit, nu se datoreaza nici lui Liiceanu, nici tanarului postcomunist de 21 si-un pic..
te invitam sa scrii dumneata, la varsta dumitale, un text despre comunism si despre adevaretele lui lichele.
Bineinteles, ne asteptam ca pregatirea dumitale sa ne ofere o lectura mult mai sonora si mai plina decat a tanarului de 21 si-un pic.

10:58 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home