Romania europeana
Romania a fost dintotdeauna, prin forta imprejurarilor, tara europeana. Ca, vorba aia, traim in Europa. Un pic mai la est sa fi fost si eram tara asiatica. E numai un an si ceva de cand Romania e tara membra cu drepturi depline a Uniunii Europene. Asa ca de un an si ceva avem parte de sfortari spasmodice, icnete, gemete si scremete in scop de grabnica aliniere la "standardele UE" pentru ca, in cele din urma, sa nu ne mai simtim ca o tarfulita neadaptata de la tara, cu pamant sub unghii si paie in izmene, care se scarpina in cur cu gura cascata intreband cam cate kile de tabla are turnu' Efel.
De cativa ani adunam, pe rand, Valentine's Day, Halloween, reforme ale sistemului de educatie si electrocutarea porcului. Toate povestile astea, la fel ca si ce ziceam acum cateva zile in legatura cu scoala de lideri, mi se par simptomatice pentru o anumita paradigma pe care au inceput sa si-o insuseasca cei din generatia noastra aici - "Trebuie, cu orice pret, sa fim europeni, sa ne conectam la ceea ce inseamna civilizatia occidentala contemporana si sa ne incheiem odata socotelile cu trecutul de care oricum nu mai pasa nimanui!". Respectivii vor sa realizeze aceasta conectare sarind peste foarte multe etape, or, atunci cand incepi sa arzi etape, construiesti practic de la etajul 1 in sus. Fara fundatie, fara parter. O asemenea constructie nu are cum sa reziste in timp.
O anumita mentalitate sau un anumit mecanism care functioneaza in Occident e rezultatul a zeci de ani de trial and error in care oamenii aia au descoperit treptat ce li se potriveste lor ca popor, de ce au nevoie, ce vor si ce le trebuie. Care e forma curului care trebuie scarpinat si unde anume s-a pitit mancarimea. Noi nu putem sa preluam nevoile lor si sa le reproducem solutiile pentru ca noi avem alte probleme. Nu putem sa ne abtinem de la recursul la memorie, sa inventam niste probleme contemporane si sa transcriem solutiile lor.
Ceea ce ne trebuie noua astazi nu sunt raspunsuri la intrebari care inca nu s-au pus. Trebuie s-o luam mult mai de jos. Intr-un fel, situatia seamana cu cea a coruptiei. Nu cele cateva tunuri majore anuale ne fac noua, oamenilor de rand, viata grea, ci sutele de momente din fiecare saptamana in care trebuie sa dam spaga ca sa ne rezolvam o problema - la doctor, la un functionar, la un politist. Cand gandim la nivel individual, intra in calcul alti factori decat la nivel macro. La noi nu se studiaza istoria recenta a Romaniei la scoala. La noi nu exista o cultura a valorii si a performantei. Tot ceea ce se intampla in stat, cu toate sistemele sale (educatie, sanatate, cultura) si in Biserica promoveaza amnezia, ignoranta, impostura si mediocritatea. Aici e problema adevarata, aici e nevoie de solutii pentru ca, deocamdata, nimanui nu-i pasa de abilitatile interpersonale ale liderilor mileniului trei.
Poftim cultura!
De cativa ani adunam, pe rand, Valentine's Day, Halloween, reforme ale sistemului de educatie si electrocutarea porcului. Toate povestile astea, la fel ca si ce ziceam acum cateva zile in legatura cu scoala de lideri, mi se par simptomatice pentru o anumita paradigma pe care au inceput sa si-o insuseasca cei din generatia noastra aici - "Trebuie, cu orice pret, sa fim europeni, sa ne conectam la ceea ce inseamna civilizatia occidentala contemporana si sa ne incheiem odata socotelile cu trecutul de care oricum nu mai pasa nimanui!". Respectivii vor sa realizeze aceasta conectare sarind peste foarte multe etape, or, atunci cand incepi sa arzi etape, construiesti practic de la etajul 1 in sus. Fara fundatie, fara parter. O asemenea constructie nu are cum sa reziste in timp.
O anumita mentalitate sau un anumit mecanism care functioneaza in Occident e rezultatul a zeci de ani de trial and error in care oamenii aia au descoperit treptat ce li se potriveste lor ca popor, de ce au nevoie, ce vor si ce le trebuie. Care e forma curului care trebuie scarpinat si unde anume s-a pitit mancarimea. Noi nu putem sa preluam nevoile lor si sa le reproducem solutiile pentru ca noi avem alte probleme. Nu putem sa ne abtinem de la recursul la memorie, sa inventam niste probleme contemporane si sa transcriem solutiile lor.
Ceea ce ne trebuie noua astazi nu sunt raspunsuri la intrebari care inca nu s-au pus. Trebuie s-o luam mult mai de jos. Intr-un fel, situatia seamana cu cea a coruptiei. Nu cele cateva tunuri majore anuale ne fac noua, oamenilor de rand, viata grea, ci sutele de momente din fiecare saptamana in care trebuie sa dam spaga ca sa ne rezolvam o problema - la doctor, la un functionar, la un politist. Cand gandim la nivel individual, intra in calcul alti factori decat la nivel macro. La noi nu se studiaza istoria recenta a Romaniei la scoala. La noi nu exista o cultura a valorii si a performantei. Tot ceea ce se intampla in stat, cu toate sistemele sale (educatie, sanatate, cultura) si in Biserica promoveaza amnezia, ignoranta, impostura si mediocritatea. Aici e problema adevarata, aici e nevoie de solutii pentru ca, deocamdata, nimanui nu-i pasa de abilitatile interpersonale ale liderilor mileniului trei.
Poftim cultura!
posted by Woland at 9:10 a.m.
2 Comments:
imi suna a Titu Maiorescu...adaptarea formelor preluate din Occident la specificul autohton..
Pot fi de acord ca de multe ori cei mai multi ramanem intr-o zona de confort, traind in clopotul nostru e sticla inconjurati de oameni ce gandesc la fel. Si ignoram astfel Romania saraca, Romania inculta, Romania care nu e ca noi.
Cu toate astea, nu pot sa nu observ ca procesul de emulatie pe care il deplangi este de fapt procesul firesc de dezvoltare care s-a petrecut oriunde in lume, aducand dupa sine modernitatea si toate consecintele ei. Lumea se dezvolta de la periferie la centru, iar modelele studiate si adaptate genereaza pana la urma valoare autohtona. Vezi bunaoara felul in care s-a raspandit democratia si vezi toate teoriile dezvoltarii.
Trimiteți un comentariu
<< Home