Scheleti
Nu cred ca exista stare sau sentiment care sa se compare cu entuziasmul unui inceput de relatie. Senzatia aia aiuritoare pe care o ai atunci cand nu ai stare si nu-ti doresti decat sa se faca mai repede ora X ca sa-ti vezi noul iubit sau noua iubita. Ameteala de a pendula intre conversatii in care ti se pare ca nu reusesti niciodata sa spui tot ce ar trebui spus si explozii interioare cand reusesti sa-i mai furi o privire, un zambet sau un sarut.
Nu poate fi nimic mai distractiv decat sa inventezi orice pretext ca s-o tii de mana sau ca sa-i treci degetele prin par. Si cu siguranta nu e nimic mai incantator decat sms-ul de dimineata sau cel de dinainte de culcare pe care fostul sau fosta uita sa le mai trimita dupa atatea luni.
Mesaje intortocheate care nu vor, de fapt, sa spuna decat ca ti-e un dor oribil de celalalt. Simti ca pasesti mai rar decat de obicei atunci cand sunteti impreuna? Ai sta si ai casca gura ca prostul de dimineata pana seara la orice tampenie din orasul asta enervant, numai pentru ca si ea e langa tine si se zgaieste la aceeasi prostie.
Nu-ti vine s-o numesti dragoste pentru ca, fato, esti pe deplin constienta ca e de-abia la inceput si s-ar putea ca magarului sa-i mai alunece ochii dupa o fusta mai scurta si sa uite de tine pentru ca, normal, barbatii sunt niste porci. Insa asta nu te impedica sa te visezi construindu-i turnuri si nascandu-i 87 de copii care sa-i poarte numele si samanta in lume.
Dar nici tie, baiete, nu-ti vine sa ignori chiar toate simptomele doar pentru ca stii, in sinea ta, ca e asa cum trebuie sa fie. Si asta chiar daca, la un moment dat, curva dracului iti va frange inima sau o sa intrati intr-o rutina din aia sinistra in care fiecare stie orele la care celalalt se scobeste in urechea stanga si in care va futeti doar ca sa evitati sa va vorbiti pentru ca, deja, nu mai aveti ce sa va spuneti.
Pacat ca toate clipele astea frumoase de inceput dispar cand nu mai e nimic de descoperit. Si aici e un vid. Un interval oarecare de timp in care fiecare are sansa sa se reinventeze. Altfel, nu ne ramane de facut decat sa mai numaram inca un schelet in dulap. Sau inca un cadavru de tarfa drogata pe marginea autostrazii.
Nu poate fi nimic mai distractiv decat sa inventezi orice pretext ca s-o tii de mana sau ca sa-i treci degetele prin par. Si cu siguranta nu e nimic mai incantator decat sms-ul de dimineata sau cel de dinainte de culcare pe care fostul sau fosta uita sa le mai trimita dupa atatea luni.
Mesaje intortocheate care nu vor, de fapt, sa spuna decat ca ti-e un dor oribil de celalalt. Simti ca pasesti mai rar decat de obicei atunci cand sunteti impreuna? Ai sta si ai casca gura ca prostul de dimineata pana seara la orice tampenie din orasul asta enervant, numai pentru ca si ea e langa tine si se zgaieste la aceeasi prostie.
Nu-ti vine s-o numesti dragoste pentru ca, fato, esti pe deplin constienta ca e de-abia la inceput si s-ar putea ca magarului sa-i mai alunece ochii dupa o fusta mai scurta si sa uite de tine pentru ca, normal, barbatii sunt niste porci. Insa asta nu te impedica sa te visezi construindu-i turnuri si nascandu-i 87 de copii care sa-i poarte numele si samanta in lume.
Dar nici tie, baiete, nu-ti vine sa ignori chiar toate simptomele doar pentru ca stii, in sinea ta, ca e asa cum trebuie sa fie. Si asta chiar daca, la un moment dat, curva dracului iti va frange inima sau o sa intrati intr-o rutina din aia sinistra in care fiecare stie orele la care celalalt se scobeste in urechea stanga si in care va futeti doar ca sa evitati sa va vorbiti pentru ca, deja, nu mai aveti ce sa va spuneti.
Pacat ca toate clipele astea frumoase de inceput dispar cand nu mai e nimic de descoperit. Si aici e un vid. Un interval oarecare de timp in care fiecare are sansa sa se reinventeze. Altfel, nu ne ramane de facut decat sa mai numaram inca un schelet in dulap. Sau inca un cadavru de tarfa drogata pe marginea autostrazii.
posted by Woland at 8:01 p.m.
19 Comments:
parca am stabilit 7. acum au devenit 87?? :P
how true...
atunci când nu mai e nimic de cucerit sau de descoperit, atunci incepi sa cauti portite de scapare,incepi sa compui discursul de despartire: nu e vina ta, e numai vina mea, hai sa ramânem prieteni, etc.
Deci incă o dramă la activ?
...la fel ca si Ion Susai :))
@WebMonkey: io pariez pe îndrăgosteală. da' doar doi cenţi.
domne', nu-i nimic ca dragostea aia cand stii exact la ce ora se va scobi in nas celalalt...
@puttycat: accept
Cine e Ion Susai? Nu ai de unde sa stii, e un prieten de al meu!
Indragosteala e ca si adrenalina de la inceputul oricarei activitati deemed placute, de la bungee jumping la schimbatul tarii in care locuiesti.
E iluzia descoperirii unui lucru extraordinar, care iti va schimba existenta si va ridica nivelul tau de fericire. Si e placuta si recomandabila. Insa daca nu e urmata de dorinta de a fi cu acea persoana chiar si cand nu-ti mai zboara nimic nebuneste prin stomac sau cap, ramai cu buzunarele goale, un telefon plin de sms-uri si ceva mai putin din tine. Si iluzia iluziei indragostelii in unele cazuri.
Chiar ma miram, la inceput era scris total nespecific stilului tau, cel putin din punctul meu de vedere. Oricum, frumos ca de fiecare data. Aplauze
se adauga schelet in schelet in schelet pana nu mai poti inchide usa :)
se adauga schelet in schelet in schelet pana nu mai poti inchide usa :)
a pierdut pe cineva...si arata ca ii pasa:)) interesant..
Mama, postul asta ma enerveaza pentru simplul fapt ca... ma atinge. :(
hei, everybody chill. dragostea nu dureaza trei ani. stiu eu.;-)
mai degraba trei zile
scheleti? parca se spune schelete
se spune "schelete", e adevarat, dar nu suntem la ora de gramatica. e licenta poetica :)
Perfect descris.
Pe cat de real pe atat de trist.
:)
De aia imi plac mie preludiile...le lungesc cat mai mult:p
Trimiteți un comentariu
<< Home