Telefoane

Pe lumea asta exista trei categorii mari si late de oameni. Intr-un univers in care telefoanele mobile ne sunt mai apropiate decat coaiele, respectiv ovarele, si ni se pare de neconceput viata fara un astfel de instrument, mergand pana la a avea palpitatii si stari de anxietate profunda daca ni le uitam intr-o zi acasa, avem de-a face cu oameni care te suna in fiecare zi. Uneori chiar de mai multe ori pe zi. Ca sa-ti spuna nimic, ca sa te futa la melodie cu cacaturile lor, ca sa-ti strice buna dispozitie, sa ia divertismentul din viata ta si sa dea cu el de pamant, sa suga toata voia buna din incapere ca un Dementor. Ca sa-ti comunice o mizerie perfect neinteresanta la care tu sa dai un raspuns banal, vizibil plictisit si iritat, la care ei sa replice abisal "aha, misto si, in rest, ce mai zici?". Oameni carora le place sa se auda vorbind asa cum celor care beau bere fara alcool le place, probabil, in mod deosebit, sa se pise. Daca mai aveati vreo nelamurire, majoritatea acestei prime categorii e reprezentata de femei.

Apoi avem de-a face cu extremitatea cealalta, oameni care te suna o data pe luna daca-si aduc aminte, oameni care par sa ignore cu voluptate existenta ta, carora nu le pasa, pe care, in termeni tehnici, ii doare le basca despre tine. Nu insemni nimic pentru ei, prezenta ta pe acest pamant le este la fel de utila sau atragatoare precum ciuperca piciorului, asa ca nu exista niciun motiv sa te sune sa vada daca mai traiesti, ce pula mea mai faci, nu iesim si noi la o bere, nu ne frecam si noi cate-un ness. Haios e insa ca, atunci cand in cele din urma isi aduc aminte si te suna se prefac ca-ti sunt cei mai buni si cei mai dragi prieteni, fiii risipitori, care s-au gandit la tine in tot acest timp, dar lumea agitata in care traiesc nu le-a acordat momentul de respiro necesar sa puna mana pe telefonul pe care oricum il iau cu ei si la veceu. Tot am vrut sa te sun si n-am apucat, mi-era asa dor de tine, bla bla bla, toate astea ca sa se simta ei bine, ca sa se simta populari, ca sa faca networking, cum e la moda. Cu aerul lor puturos de condescendenta dulceaga, incearca sa-ti creeze senzatia ca esti cumva privilegiat pentru ca ai primit un telefon de la ei, fara sa-si dea seama (sau prefacandu-se ca nu-si dau seama) ca nu reusesc sa faca altceva decat sa-ti stimuleze sfincterele in sensul de a elibera o basina monstruoasa si de a le inchide telefonul in nasurile pline de fumuri. Astia-s a doua categorie.

A treia categorie sunt, insa, preferatii mei. Oamenii care te suna doar la nevoie. Care te suna atunci cand sunt in cacat pana la nas, atunci cand au cazut intr-o trebuinta urgenta si neprevazuta pe care stiu ca (numai) tu o poti rezolva in vreun fel. Si astia pun mana fara nicio jena pe telefon si te suna, chit ca n-au mai vorbit cu tine de o luna, un an sau 5 minute, chit ca ultima data cand v-ati aflat impreuna in aceeasi incapere, s-au facut ca nu te observa sau ti-au aruncat un salut plictisit, chit ca, in fond, de ce pula mea le-ai fi tu dator cumva cu un ajutor, un sprijin sau o vorba buna cand ei sunt, in esenta lor, niste mitocani. Dar ei ingroasa obrazul si suna chiar si asa. M-a parasit prietenul. M-au dat afara de la serviciu. Am picat licenta. Nu-mi gasesc de lucru. Am ramas fara bere. Mi-a intarziat ciclul. Probleme de tot felul, mai mici sau mai mari, la care toti asteapta o rezolvare, un raspuns, o vorba buna, un sfat prietenesc. Si de la cine? De la un om pe care il ignora atunci cand n-au chef de el, de la un om pe care, in alte imprejurari, l-au barfit, l-au mistocarit sau l-au invidiat. Raspunsurile sunt standardizate deja. Omoara-te. Impusca-te. Spanzura-te. Otraveste-te. Arunca-te. Nu ne pasa, nu ne intereseaza si nu ne amuza. Cand incerci, in general fara succes, sa te pisi pe un om, asigura-te ca n-o sa te mai intorci niciodata in preajma lui, pentru ca nu te poate astepta nimic altceva decat un golden shower direct in freza.

Si pentru ca tre' sa existe si o concluzie la tot rahatul asta, zilele astea am avut parte de telefoane de la fiecare dintre cele trei categorii de mai sus. M-am hahait cu cei din prima categorie, i-am sictirit pe cei din a doua, dar cei din a treia m-au pus pe ganduri. E interesant cum primul impuls e sa-l ajuti pe om, chiar daca ratiunea iti dicteaza ca trebuie sictirit urgent. E interesant cum ai tendinta sa-l bagi in seama, sa-l asculti, eventual sa-i oferi un umar pe care sa planga, desi esti pe deplin constient ca, daca tu ai fi vreodata in pantofii lui si l-ai suna cu o problema, ar fi o mare minune sa-ti raspunda la telefon numai ca sa-ti spuna ca nu se poate. Si cu toate astea, nu te poti abtine, ii bagi in seama, incerci sa le faci un bine si apoi te consumi ca prostul cand vezi ca, bineinteles, doua ore mai tarziu iar nu-ti mai raspund la telefon, iar nu te mai cunosc. De unde rezulta un singur lucru - pe lumea asta e bine sa fii jigodie, e rentabil sa te doara-n pula, e confortabil sa zambesti si treci mai departe cand iti vezi aproapele cazut langa tine. Eventual sa-i mai dai si-un sut la ficat. Cand vrei sa fii domn, adu-ti aminte ca aproapele tau e departe. Cand vrei sa fii om, adu-ti aminte ca cel de langa tine e caine. Asa ca fii si tu caine si gandeste-te ca cel de langa tine e stalp - pisa-te pe el. Fara frica si fara remuscari.