The Corporation

Zilele astea am vazut si revazut The Corporation. M-a marcat destul de serios. Adica, nu doar ca e depressing sa aflu ca sunt indirect (sau poate direct, intr-o buna zi) de corporatii. Nu doar ca e frustrant sa-mi spuna cineva in fata ca votul meu nu conteaza, ca politica e o fatada, ca politicienii sunt fantosele intereselor corporatiste. Ceea ce e cu adevarat deranjant e faptul ca se expune destul de frust, dar foarte lapidar, un adevar monstruos - suntem mintiti in mod deliberat cu privire la activitatea unor organizatii de oameni care, in mod legal si moral, ar trebui sa fie complet transparente, iar aceste organizatii ne vand produse care ne fac rau. Care ne omoara.

De la Fight Club incoace se spune clar si fara ocolisuri ca "we are being tricked into buying shit we don't need". Asta e deja un fapt cunoscut de toti. E esenta economiei de piata, e marketing e advertising, e manipulare. Nu stiu daca e moral sau nu, dar e o realitate. Ceea ce e imoral este sa construiesti campanii intregi de promovare a unor produse pe spinarea copiilor fara discernamant. Adica, nu vorbim de biscuiti cu Fred Flinstone sau Pokemon pe ambalaj. Vorbim de oameni care fac studii pe esantioane de mii de oameni despre cicaleala si se folosesc fara scrupule de faptul ca 60% dintre cumparaturile unei familii sunt facute la insistentele celor mici. Asta e infect. Masini de spalat, televizoare cu ecran plat, sosete, tricouri, orice este vandut prin apelul la copii, iar asta e ceva oribil. Adica, ok, pacaleste-ma pe mine sa-mi cumpar al cincilea televizor daca poti, dar nu-mi exploata copilul.

Pe langa asta, e vorba de mancare in care se baga tot felul de porcarii. nu ma refer la celebrele E-uri, ma refer la vaci carora le sunt injectati hormoni care maresc productia de lapte. In laptele si carnea animalelor se descompun substante care provoaca cancerul la om. iar chestiile astea nu doar ca se stiu, dar au fost dovedite in tribunale, corporatiile implicate au platit amenzi de milioane de dolari si totusi produsele se vand in continuare si ei castiga miliarde. Se ajunge la ecuatia cinica a lui Tyler Durden. Daca e mai rentabil sa fie dati in judecata si sa ofere despagubiri in afara tribunalului decat sa retraga produsele de pe piata si sa sufere grave prejudicii financiare si de imagine, atunci produsele se vand in continuare. E adevarat, capitalismul, piata libera, e o jungla si asta se stie de la Adam Smith incoace. Supravietuieste cel mai puternic, fara scrupule si cu maximum de compromisuri. Dar asta deja e prea de tot. Asta ca sa nu ma bag si in discutiile ecologiste.

Corporate responsibility is bullshit. Adica ce, daca organizeaza campanii de ajutorare a familiilor nevoiase, asta e ca un fel de plata pentru mortile pe care le provoaca, pentru mediul pe care il distrug? What the fuck do I care if they put brand new trash cans in the city if I can't breathe in the streets? E eternul exercitiu de imagine si de promovare. Look, we're killing you, but we're giving you free t-shirts with our company logo stamped on the chest in return - it's a bargain!

Recunosc, nu sunt chestii noi de fapt. Pur si simplu mi se confirma chestiile pe care le stiam asa, la un nivel de urban-legend. Probabil ca si tonul direct pe care sunt spuse fac ca filmul sa aiba impact. Nu ma amagesc, probabil e un film facut pe banii unor corporatii concurente ale celor pe care ei le injura. Dar sunt niste fapte care raman. In conditiile astea, vorba celor de la Kaiser Chiefs - I predict a riot.