Luminile orasului

Sa-i vorbesti unui barbat al zilelor noastre despre femei e ca si cum ai vorbi despre funie in casa spanzuratului. Ne-am blazat. Ne insiram deceptiile pe o ata care se lungeste direct proportional cu numarul firelor albe care ne cresc in freza. Nu neaparat iubiri neimpartasite sau alte scenarii cvasi-romantice pe care genul masculin le poarta in carca de cateva secole, oricum romantismul a murit, ci pur si simplu asteptari inselate, incredere tradata si asa mai departe. Doar o femeie a putut, poate si va putea sa ne faca mai mult rau decat noi insine, iar comentariul asta n-are nimic misogin in el.

Situatia e-n felul urmator. Orice barbat pe care-l iei, il cureti de praf, il stergi de muci si de gelul din creieri, ii inlocuiesti incaltarile murdare sau dubioase cu ceva decent, ii tai parul din nas si din urechi si obtii aproximativ acelasi lucru pe care l-ai avut initial - un barbat. Mai putin adecvat dupa anumite standarde, mai gustos si hranitor dupa altele, dar, esential, e un barbat. Ia o femeie, da-i jos sulemeneala de pe fata, carpele din spinare, bling bling-ul aferent si toate celelalte artificii femeiesti pe care le cunoastem deja si obtii acelasi lucru pe care l-ai avut initial - o femeie. Mai putin adecvata dupa majoritatea standardelor, tolerabila dupa altele. Nu mai exista in ziua de azi barbati potriviti si femei potrivite, sau, cel putin, se pare ca nimeni nu mai cauta asa ceva.

Trei sferturi dintre barbati vor sa se futa si cam atat. Femeile nu sunt de luat in serios si, pardon sa am, nici ele nu prea vor sa fie luate in serios, ca altfel s-ar despuia de hainele standard dupa care le identificam drept femei, adica blugii trei sferturi indesati in cizmele sub genunchi, mijlocul gol si geanta enorma agatata de umar. Ar renunta la ciocolata + savarine + bomboane + comedii romantice + bocete stridente + iar a uitat de aniversarea noastra de 6 saptamani nenorocitu'. Ar scapa de obsesiile lor infinite care graviteaza intre "fata, ai vazut-o p-aia ce misto e machiata?!" si "ce masina bengoasa si-a luat gagiul!". Cum sa iei in serios asa ceva? Exista si opusul. Femeile care n-au nimic din ce-am zis mai sus, au in schimb acnee, mustati, par pe cur, ochelari grosi, par unsuros si haine demodate. Cum sa iei in serios asa ceva? Bucata de branza de la capatul labirintului se afla, dupa un obicei prost, dar consacrat din timpuri imemoriale, undeva la mijloc. Ti-ar placea sa se imbrace misto, sa se aranjeze pentru tine (ca doar esti un mare macho, ce pula mea), sa fie simpatica si sociabila, dar sa nu fie complet idioata, sa nu te faca ras peste tot pe unde o duci, sa nu mai mestece dracului non-stop la guma aia, sa nu mai vorbeasca asa tare la telefon, sa nu-si mai bage pula pen' ca, vorba aia, n-are, si asa mai departe.

Sfertul masculin care ne-a ramas la socoteala nici nu vrea s-auda, nici de unele, nici de altele. Veveritele il pun in dificultate cu exuberanta lor sau, in cel mai rau caz, nu-si permite. Tocilarele il pun in dificultate cu inteligenta lor sau, in cel mai rau caz, e prea orgolios. Asa ca mai bine sambata seara egal home delivery pizza plus laba plus american pie 6 in cartierul acestui sfert al populatiei purtatoare de penis.

Barbatii care vor altceva, care vor ceva mai special, sunt cantitate neglijabila. Mi-am permis in ultimii ani o groaza de chestii care ar putea fi considerate excentrice. Am vrut, de exemplu, sa fut o grasa. Am vrut sa fut una pe la 30 de ani. Un fotomodel sau o tocilara. Problema e ca, desi poate un pic prematur, am cautat sa fac cu fiecare un exercitiu de imaginatie. M-am imaginat insurat cu fiecare dintre ele. Am fost cat se poate de corect din punct de vedere politic si le-am socotit avantaje si dezavantaje. Grasa facea mancare intr-un mare fel si nu era catusi de putin proasta, dar, privind femeia intr-un mod absolut misogin ca un accesoriu, era ca si cum as fi purtat adidasi Didibao. MILF-a era foarte misto ca persoana, dar lunga ei agonie sentimentala de X ani si X+1 relatii ratate o facuse mai mult decat susceptibila de a uita sa-si ia pastila intr-o buna zi. Revistele pentru barbati m-au invatat sa adulmec fuste de fotomodele, sa pipai tate de fotomodele, sa ciupesc cururi de fotomodele, dar niciuna nu m-a pregatit pentru delirul intelectual care avea sa urmeze - deschidea gura doar ca sa soarba din cocktail si sa ma intrebe daca am chef sa mi-o suga. Tocilara cu atat mai mult o solutie - sa ma scarpin in cur ca fapt divers, ar putea fi distractiv, dar sa ma scarpin in cur gandindu-ma cine mama dracu' a scris un cacat de poezie obscura in 1941, cand lumea mai repede punea mana pe pusca decat pe stilou, e aproape deprimant si e cu siguranta motiv de distribuit papuci.

In mod evident barbatul din ziua de azi cauta o femeie buna. Bunatatea femeii se apreciaza cat de subiectiv este omeneste posibil, dupa criterii care se pot exprima in centimetri, in kilograme, in numar de cuvinte citite pe minut, in kilograme de carne preparabile intr-o ora si asa mai departe. Gunoiul unuia e comoara altuia si tot asa, schimbam femeile intre noi pana cand gasim ceva care ni se pare potrivit. Care nu urla, care nu plange, care nu e mereu deprimata ca o carpa de spalat pe jos, care nu ne face de ras la petrecerile de Craciun de la firma, care asculta aceeasi muzica pe care o agream si noi, care se uita la aceleasi filme ca si noi, care face cutare, care nu face cutare, in fine, care e un fel de noi cu mai putin par, cu tate si, evident, pizda, care nu ragaie si care are o respiratie tolerabila dimineata.

Si asa mai departe pana ajungem la 30 de ani si, cand ne vin iz acru de andropauza in nari si dureri de spate dupa sex, ne insuram, turnam plozii corespunzatori si traim fericiti pana la adanci batraneti. As vrea sa existe o concluzie la toata chestia asta. M-am gandit la toate astea azi in troleibuz in timp ce ma uitam la un grup de trei prietene: una, rockerita, machiata cu negru, imbracata un negru si tot tacamul, alta, emo, cu freza ciudata, insigne, conversi si alte accesorii adecvate, iar a treia, platinata, fusta scurta, ciorapi plasa, manelista pana in varful parului pubian. Toate trei radeau, glumeau si pareau prietene foarte bune si m-am intrebat cand dracu' s-au maturizat pustoaicele astea indeajuns de mult incat sa nu mai lase diferentele de haine si muzica sa ridice ziduri impenetrabile intre ele. Cel mai probabil nu exista femeia perfecta, dar cu siguranta exista femeia perfecta pentru fiecare dintre noi.

Pana atunci, sex, red bull si cafea tare sub neoanele stridente din Bucurestiul nostru de plastic.