Meloterapie la nevroticul anxios

Prima data cand am vazut-o pe T. mi-a venit sa-i cer o tigara, dar asa, instantaneu, de parca de undeva de aiurea mi s-a nazarit ca trebuie, pur si simplu trebuie, dom'le, sa fie fumatoare. I-am ghicit in dinti ingalbeniti pofta de tutun, in haine imputite viciul atat de imbietor. Si-am intrat in vorba cu ea fix cu acest pretext perfect stand in statie la Universitate si poftind in mod egal s-o tin de mana in parc la primavara si sa fumez o tigara la sfarsitul unei noi expeditii in infern. Nu simteam decat frigul ala moale de sfarsit de ianuarie, cand esti tentat sa te imbraci prea subtire si racesti pentru ca nu simti vantul care ti se insinueaza parsiv din cur pana-n amigdale. Nu vedeam decat chipul ei de copil amarat cu parul lipit de cap si cu niste gene ciudate, lungi si incalcite. Sorbea dintr-o tigara scarboasa ca n-avusese bani de Kent asa ca luase Saint George sau mai stiu eu ce alta nenorocire cu gust de tata fermier care se da seara jos de pe tractorul cu care a arat toata ziulica si imparte nevestei si copchiilor, doldora de darnicie si voie buna, pumni in cap si scatoalce ca sa-i puna mai repede troaca cu mancare dinainte gurii si sticla de tarie dinaintea creierilor.

Si m-am bagat in seama, zic, auzi, nu te supara, ai o tigara-n plus? Nimeni n-are niciodata tigari in plus hahaha da' uite, mai am cateva, ia si tu una, iti dau si bricheta, nu ca am, hai mersi, da' cum te cheama? Si-a-nceput sa-mi talmaceasca si sa-mi rastalmaceasca mi-a ghicit in palma si-n ridurile dintre sprancene pana cand am inceput sa simt in mine cum se-aprinde si se face mare si tot creste pana n-o sa mai incapa-n mine si-o sa dea pe-afara si-o sa se sperie trecatorii nevinovati pen' ca totusi, ma simt bine in pielea mea, ca e multa si am loc, da' pana cand s-o tot ardem asa aiurea? Ma-ntreaba cica te droghezi? Zic, nu, da' de ce ma-ntrebi ei, asa, aiurea. Tu? Nu! Minti! Si tu hahaha! Zic n-as zice nu, dar am asa o alergie la sintetice. Adica te umpli de bube si pete? Adica mi-e greata si mi-e tripul nasol si mai bine ramanem dracu' la tutun, il stingem cu vreo cafea si ne prefacem ca ne-am drogat ca sa apucam sa mai tinem si noi de bani cat ne-ar ajunge de-o pereche de chiloti. Zice, auzi, da' tu te consider stabil din punct de vedere psihic? Zic, poftim?! Zice, da, adica, n-ai asa momente cand o iei razna. Ba frecvent, daca chiar te intereseaza, da' doar n-oi fi vreo disperata de-aia de la casa de mode Gheorghe Marinescu care ma pandeste sa-mi prezinte noul model de camasa cu maneci extra lungi? Ah, nu, pai da' ce eu par stabila din punct de vedere psihic hahaha ce tampit suna parca am fi la medicina la vreun curs de psihiatrie. Zic, lasa, ca noi suntem generatia aia de exotici care asculta muzica ciudata, se imbraca ciudat si vorbesc dezinhibati despre sex anal si tentative de suicid.

Bai, da', zice, misto asa cu muzica, uite, zice, mi-am luat un iPod si am nu-stiu-cate milioarde de giga de muzica adica mai mult decat pot sa ascult vreodata, da' e toata mereu la mine si imi da un sentiment de confort, de parca as lucra la circ si as face numere pe sarma numai cu plasa de siguranta dedesubt. Mai comenteaza fraierii din public, ca, vorba aia, n-ar fi prea multa adrenalina la mijloc, da' eu, comoda fiind, imi relaxez suprarenalele si nici nu ma mai dau jos din pat dimineata fara plasa de protectie. In lumea asta rea fiecare isi inventeaza plasele de protectie care simte el ca i se potrivesc mai bine. Zic, ca si cum si-ar alege pantofii sau diafragma, nu? Da, hahahaha, probabil ca ai dreptate in felul tau, desi nu folosesc diafragma ca sunt alergica la cauciuc. Da' pantofi ai? Hahaha.

Auzi, pisi, da' tu esti patrioata? Nu, patria mea muma se face vinovata de tentativa de pruncucidere da' fraiera a citit codul penal si stie ca tentativa la infractiunea de pruncucidere, desi posibila, nu se pedepseste, asa ca-mi rade-n nas in fiecare zi cand deschid televizorul sau cand ies din casa, a vrut sa ma omoare, da' am avut zile, cum se spune, am scapat, si-acum dau nas in nas prin casa cu tarfa in fiecare zi. Ne-am obisnuit noi unul cu altul, dar tot mai avem accese de isterie si de palme peste ochi ca pana la urma te obisnuiesti cu orice rahat, cat de puturos ar fi, dar din cand in cand tot iti mai vine sa deschizi geamul si sa mirosi primavara. Da' ce, tu esti patriot? Sunt, bai, dar nu aici si nu acum. Atunci ce esti aici si acum?

Nimic. Aici e doar un punct hipertrofiat in spatiu si nu pot sa ies din el nici sa ma pici cu ceara. Apare mereu cate-o gagica cu surplus de tigari care incearca si, uneori, aproape reuseste sa ma scoata din aici si sa ma duca, de exemplu, acolo sau dincolo, dar inca nu s-a intamplat. Acum e un alt punct hipertrofiat in timp, motiv pentru care n-avem in program nici ieri si nici maine, avem doar azi, doar carpe diem, doar mortii ma-sii care isi mai bate capul cu toate cate s-au intamplat sau s-or intampla de-acum incolo. Asa ca, papuse dulce, sexy, senzuala si fumatoare de tigari nasoale care esti tu, eu nu sunt nimic, nici aici, nici acum, sunt ca o adiere venita de nicaieri sa-ti futa tie viata sau poate e invers, poate eu sunt simbolul exagerat si tehnologizat la maximum al contemporaneitatii, o sinteza a secolului 21 prescurtata, abreviata, si montata pe doua picioare, iar tu esti un trip produs de niste pastile ieftine de care maine n-o sa-mi amintesc nimic pentru ca o sa fiu prea ocupat cu post-paranoia, prea speriat de lipsa erectiei sau prea sufocat de aversele de voma.

Dar, chiar si asa daca ar fi, am la indemana plasa mea de protectie si n-o sa las sa mi se intample nimic rau pentru ca sunt propriul meu parinte jenant de protector si ma iubesc atat de mult incat sunt incapabil sa ma epilez pe spate de frica durerii. Si cand toate dau gres, vorba ta, avem muzica, avem meloterapie si, bineinteles, pentru toti fanii mei, fara numar, cu numar nelimitat sau fie x indice n un sir de numere care tinde la mama dracu' hat departe, avem, zic, extraveralul nostru cel de toate zilele.

Cat o sa ma coste sa te mai vad si-a doua oara, T.? Hahaha...