And the sign said...
...long haired freaky people need not apply.
N-am prea avut regrete in viata pana acum, decat poate ocazional si, oricum, de scurta durata. Cred ca am avut mancarimi in talpa care au tinut mai mult decat majoritatea regretelor mele. Ma-ncearca, totusi, o racaiala pe stomac de vreo cateva saptamani incoace, cam de cand am inceput sa descopar chestii. Mai intai mi-am descoperit jumatatea mai buna, dupa care mi-am descoperit "a safe haven", dupa care am mai descoperit Oameni si in cele din urma am descoperit ca pragul meu de toleranta la tequila este mult mai sus decat credeam.
Jumatatea mea s-a nimerit asa, din ceas dedusa, s-a lipit de mine si n-a mai vrut sa plece pentru ca ne provocam reciproc senzatii olfactive, cromate si extrasenzoriale aproape reale. Asta dupa o bucla temporala de vreun an si ceva in care am ars-o distant si pretins distinct. Acum impartim tigari, beri, umeri, batiste, caterinci si scaune in tren. Acum ne batem pe burta si comparam cat de negri ne sunt mucii dupa o noapte intr-un subsol transpirat si plin de fum. Acum avem amintiri.
Si ca veni vorba de sus-numitul subsol transpirat si plin de fum, de la raposatul Clocks incoace n-am mai avut un templu in care sa ma duc saptamanal cu religiozitate. Acum am. E ca o sufragerie de familie in care in fiecare sambata se aduna aceleasi chipuri care se agita pe aceleasi sunete. Doar ca in fiecare sambata se intampla ceva diferit, de fiecare data ceva e altfel, in fiecare seara e alt film. In subsolul asta transpirat, apa curge la deal, ca-n Maramures, si marele lui merit e ca fiecare s-a invatat sa-si lasa grijile, uniformele si basinile la usa.
Si nu in ultimul rand, Oamenii. Mi-a luat ceva sa ajung aici, dar important e ca am ajuns. Probabil acum pretuiesc tequila din ultimele cateva weekenduri mai mult decat toate shot-urile pe care le-am baut in atatia ani. Pentru ca tequila nu este o simpla bautura, iar salamul este mai mult decat un simplu aliment. Singurul regret e ca nu s-au intamplat mai devreme toate lucrurile astea, desi probabil mi-ar fi fost complet la indemana sa le misc in directia asta. Acum trebuie sa impac toate astea cu sentimentul de a fi irosit 3 ani intre personaje fara chip si fara verb.
Si acum, pentru ca regulile unui discurs se pot rezuma in stilul "spune-le ca o sa le spui, spune-le, spune-le ca le-ai spus"...ah, pula, ma duc sa fumez o tigara. Vorba ceea, pula dansuri, doar bune maniere.
N-am prea avut regrete in viata pana acum, decat poate ocazional si, oricum, de scurta durata. Cred ca am avut mancarimi in talpa care au tinut mai mult decat majoritatea regretelor mele. Ma-ncearca, totusi, o racaiala pe stomac de vreo cateva saptamani incoace, cam de cand am inceput sa descopar chestii. Mai intai mi-am descoperit jumatatea mai buna, dupa care mi-am descoperit "a safe haven", dupa care am mai descoperit Oameni si in cele din urma am descoperit ca pragul meu de toleranta la tequila este mult mai sus decat credeam.
Jumatatea mea s-a nimerit asa, din ceas dedusa, s-a lipit de mine si n-a mai vrut sa plece pentru ca ne provocam reciproc senzatii olfactive, cromate si extrasenzoriale aproape reale. Asta dupa o bucla temporala de vreun an si ceva in care am ars-o distant si pretins distinct. Acum impartim tigari, beri, umeri, batiste, caterinci si scaune in tren. Acum ne batem pe burta si comparam cat de negri ne sunt mucii dupa o noapte intr-un subsol transpirat si plin de fum. Acum avem amintiri.
Si ca veni vorba de sus-numitul subsol transpirat si plin de fum, de la raposatul Clocks incoace n-am mai avut un templu in care sa ma duc saptamanal cu religiozitate. Acum am. E ca o sufragerie de familie in care in fiecare sambata se aduna aceleasi chipuri care se agita pe aceleasi sunete. Doar ca in fiecare sambata se intampla ceva diferit, de fiecare data ceva e altfel, in fiecare seara e alt film. In subsolul asta transpirat, apa curge la deal, ca-n Maramures, si marele lui merit e ca fiecare s-a invatat sa-si lasa grijile, uniformele si basinile la usa.
Si nu in ultimul rand, Oamenii. Mi-a luat ceva sa ajung aici, dar important e ca am ajuns. Probabil acum pretuiesc tequila din ultimele cateva weekenduri mai mult decat toate shot-urile pe care le-am baut in atatia ani. Pentru ca tequila nu este o simpla bautura, iar salamul este mai mult decat un simplu aliment. Singurul regret e ca nu s-au intamplat mai devreme toate lucrurile astea, desi probabil mi-ar fi fost complet la indemana sa le misc in directia asta. Acum trebuie sa impac toate astea cu sentimentul de a fi irosit 3 ani intre personaje fara chip si fara verb.
Si acum, pentru ca regulile unui discurs se pot rezuma in stilul "spune-le ca o sa le spui, spune-le, spune-le ca le-ai spus"...ah, pula, ma duc sa fumez o tigara. Vorba ceea, pula dansuri, doar bune maniere.
posted by Woland at 7:57 p.m.
10 comments
