Studentie, studentie

Evenimentul zilei publica un articol interesant despre asteptarile absolventilor de facultati din Romania apropo de job-urile si salariile pe care si le doresc in viitor. Evident, ca urmare a faptului ca au absolvit facultatile respective. Studiul are in vedere absolventi de Politehnica si ASE, ingineri si economisti, dar cred ca rezultatele sunt relevante si pentru alte domenii sau, cel putin, si pentru Drept (pe baza celor auzite de la colegi de-a lungul ultimului an de facultate). Ei bine, absolventii din Romania viseaza la salarii de nici mai mult, nici mai putin decat 9-12.000 de euro pe luna. Adica pana la 144.000 de euro pe an.

Studiul insusi afirma ca asteptarile tinerilor romani sunt modeste fata de asteptarile acelorasi absolventi din alte state de mai la Vest. Deasemenea, se mai spune si ca astfel de salarii sunt rezonabile pentru domeniile respective, specialisti in economie sau inginerie fiind la mare cautare peste tot in lume.

Mai, baieti! Voi ati luat-o razna? V-ati tampit la cap definitiv? In primul rand ca, pentru un salariu de genul asta, tre' sa stii carte, nene, nu sa iesi din facultate neted pe creier, la fel de tembel cum ai intrat. Sigur ca, pe de-o parte, nu e vina studentilor ca profesorii sunt senili, sistemul e invechit si rupt de realitate, se invata dupa aceleasi manuale dupa care au invatat si parintii nostri prin facultati si dotarile tehnice sunt la pamant. Dar, pe de alta parte, studentul roman a ridicat frecatul mentei la rang de arta. Numeri pe degete studentii de la orice facultate cu prezenta integrala la cursuri si seminarii, studentii care aduna zeci de nopti nedormite invatand carte, studentii cu abonamente la biblioteca si asa mai departe. In schimb, numeri cu miile studenti care nici nu stiu bine la ce facultate sunt, care au tocat banii parintilor prin baruri 3-4 ani si care n-au dormit noaptea nu de grija vreunui examen, ci de grija bucilor animatoarelor din cluburile din regie.

In al doilea rand, poate e cumva normal ca un absolvent de Sorbona sau Oxford sa viseze la 40.o00 de euro pe luna pentru ca alea sunt facultati, ba, baieti, acolo se face scoala, se invata carte, sunt profesori exigenti care dau greutate unei diplome cu antetul respectiv. Pe-acolo nu-s ciubucarii si frecangii din facultatile noastre, care te trec la orice examen daca plicul e suficient de gros, chit ca tu, in anul 4, inca mai crezi ca una din formele vinovatiei cunoscute de legea penala romana este complicitatea. Facultatile romanesti n-au niciun prestigiu, nu se bucura de nicio recunoastere internationala, nu produc individualitati de marca sau laureati de Nobel si, in general, nu fac altceva decat sa fure de la studenti cu ambele maini si sa le dea pula in schimb.

In al treilea rand, salariile astea se mai coreleaza si ele cu nivelul de trai din tara respectiva. 12.000 de euro o fi un cacat la Londra, pentru ca acolo o sticla de apa plata de juma' de kil e vreo 4 euro, dar in Romania 12.000 de euro sunt bani multi, in conditiile in care chiria la un apartament e pe sfert fata de Paris sau tarile Scandinave. Tre' sa fii de-a dreptul tampit sa nu te uiti putin in jur inainte sa formulezi astfel de pretentii. Romania e o tara in care singura activitate care le ocupa oamenilor mai mult timp decat furatul este mancatul de cacat. In orice caz nu munca. De-aici, doua consecinte. Unu - nimeni n-are nevoie de voi, ca atare nimeni n-o sa va plateasca nici macar 1.000 de euro pe luna, darmite 12.000. Doi - economia romaneasca si mediul de afaceri de-aici n-ar putea niciodata sa sustina astfel de salarii pentru simplul fapt ca, oricat de multa carte ai stii, esti un rahat cu ochi si diploma in care nimeni n-are incredere si de pe urma caruia nimeni nu castiga atat de multi bani incat sa-si permita sa-ti bage pe card un astfel de salariu.

De unde dracu' 12.000 de euro pe luna pentru un putoi de 23 de ani care n-a muncit o zi in viata lui pana la varsta asta. La Drept, cel putin, nu cred sa fi fost in fiecare an 50 de oameni din 500 cu adeverinte de practica luate pe bune de undeva din mediul privat (firme de consultanta sau cabinete de avocatura). Restul fie aveau prieteni sau rude care le dadeau o adeverinta in timp ce ei stateau cu burta in sus la soare, fie se duceau sa plimbe hartii si sa faca cafele prin instante cu sprijinul diverselor mizerii de asociatii studentesti. Pentru ca, nu-i asa, acolo nici nu tre' sa fii prea destept pentru ca, pana la urma, nici nu-ti da nimeni vreun ban. De unde atatia bani pentru o panarama care a tocat banii babacilor pe haine, cluburi si coafor in ultimii 3-4 ani. Nu cred ca am vazut vreodata mai mult de 20 de studenti la un loc prin jurul ASE-ului, dar cafenelele din Romana sunt mereu pline de studente dornice de aventura.

Dar, mai ales, cum sa fii atat de rupt de realitate incat sa iesi pe interval cu astfel de sume in Anul Domnului 2009. Din toamna pana vara toate terasele sunt pline din zori si pana in noapte, toate mall-urile si cinematografele si cluburile colcaie de studenti. In fiecare an universitatile din Bucuresti produc mii de cretini incompetenti, care stiu pe de rost meniurile din 10 carciumi diferite, dar habar n-au ce materii au studiat in anul dinainte. Mii de tineri absolventi cu 5 pe linie, care-au trecut prin facultati ca gastele prin apa si care acum stau c-o mana pe diploma si cu ailalta in cur intrebandu-se incotro s-o apuce. Si astia se asteapta sa le plateasca cineva 12.000 de euro pe luna? In Romania?!

Bai, absolventilor, mare lucru ar fi sa va gasiti un job, indiferent de salariu, pentru ca la intrebarea fatala a angajatoruli "Ce stii sa faci?", 90% dintre voi nu prea ar putea decat sa ridice din umeri zambind imbecil. Si daca reusiti sa va gasiti un job, mare minune ar fi sa dati de un sef care nu se caca pe el invocand criza ca sa va plateasca un salariu de mizerie, ci va incalta si pe voi cu vreo mie de euro ca sa aveti de chirie la garsoniera si de un cico la mec sambata seara. Pentru ca unora le place cartea, altora le place checul, cativa au o pasiune pentru furtul de curent si inca si mai putini reusesc sa imbine utilul cu placutul si sa le faca pe toate. Probabil astia din urma sunt singurii care ar merita astfel de salarii, dar nici macar ei nu indraznesc sa spere. Restul, sa ieie pula!

Barbatii romani citesc mizerii

Barbatii romani citesc mizerii. Bine, in general, barbatii romani nu prea citesc. Sunt ocupati sa sparga seminte, sa bea bere si sa ragaie sonor, sa se scarpine in buric sau alte cavitati si sa-si miroasa degetele dupa aceea, sa asculte manele sau sa se delecteze cu orice alte asemenea placeri ale spiritului. De citit, mai subtire, dar atunci cand totusi o fac, nu pun mana decat pe mizerii. Pentru ca de carti nu prea poate fi vorba, ma refer in special la ziare si reviste. Nu-i mai putin adevarat ca nici oferta publicistica pe care o au la dispozitie barbatii din Romania nu este dintre cele mai fericite, dar nici nu putem sa consideram ca e obligatoriu ca toti sa se indoape cu tabloide cu stiri inventate si barfe ieftine despre eterna galerie de vedete de carton de pe malul asta al Dunarii.

Insa mai interesanta decat oferta de cotidiene (care, pana la urma, nici macar nu sunt destinate exclusiv lor, masculilor damboviteni) este oferta de reviste pentru barbati. M-am oprit la 5 astfel de reviste, regulamentar glossy, destinate (aproape) exclusiv barbatilor si care, banuiesc eu, fara sa am la indemana vreo statistica oficiala, ca sunt revistele cele mai vandute. De fapt, nici nu stiu daca exista altele, dar nu e nici asta foarte important. Sa le luam de jos in sus.

Men's health. Este o revista pentru pizde deghizate, nu pentru barbati, asa ca n-am de gand sa despic prea mult firul in patru. Probabil umflaturile din izmenele barbatilor care apar in revista sunt photoshopate. O revista care promoveaza exact genul de barbat pe care eu il detest, cu patratele pe abdomen si epilat. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt un fan al burdihanelor mitocanesti acoperite de blana, care aduc mai mult cu un goriloi in calduri, decat cu un barbat cu care tu, fato, ti-ai dori sa imparti vreodata o savarina. Pe de alta parte, sa promovezi astfel de barbati numai pe baza interesului ca banda lata a chilotilor pe care sta imprimat cu litere de-o schioapa numele unui gagiu sa nu se indoaie de la jumate sub greutatea sunculitelor de pe solduri, mi se pare de tot cacatul. Nici nu mai conteaza ce scrie in revista asta, e suficient ca au la fel de multe pagini despre diete, aparate de epilat si creme autobronzante ca si revistele de muieri. Nu ne place.

Maxim. Este revista care insulta la maxim inteligenta oricarui barbat educat si vag elegant din tara asta (evit sa folosesc cuvantul "domn" pentru ca, pana la urma, toti suntem niste domni, ce pula mea). Abunda in poze cu femei semi-goale (probabil nu la fel de multe ca in FHM, dar despre asta vorbim mai jos) si umor ieftin. Articolele sunt de fapt niste tentative de caterinca puse in scris de niste redactorasi fara un gram de talent, care considera ca orice text adresat unui barbat trebuie sa fie presarat cu aluzii sexuale "ca sa prinda". Interviurile sunt modeste, cu personaje obosite, paginile de stil si fashion aproape ca lipsesc cu desavarsire, iar teme gen "top 13 romani celebri in viata" cu Dracula, Nicolae Ceausescu, regina sexului anal si Dumnezeu pe aceeasi lista nu ne plac, nu ne intereseaza si nu ne amuza.

FHM. La origini, FHM a fost o revista foarte faina. Bine pozitionata in piata cu ajutorul unor campanii publicitare catchy, cu un continut diversificat, imbinand misto pozele cu femei, paginile de stil si textele amuzante. De la o vreme, insa, a inceput sa cada. Rau. Interviuri? Vag interesante, dar deja previzibile, facute mereu de aceeasi persoana. Articole? Modeste si banale, cu exceptia celor scrise de Cristi Lupsa (probabil singurul motiv pentru care inca mai cumpar FHM). Ocazional mai scapa cate un material interesant despre chestii gen Mike Tyson sau islam, dar in general sunt niste mizerii gen "top 50 aventuri pe care poti sa le intreprinzi vara asta". Poze cu femei? Din abundenta, revista e un deliciu pentru cei care au internet prin dial-up (sau alt gen de conexiune de cacat) si au acces greu la material de laba. Stil si fashion? O stiti p-aia cu "less is more"? Ei, aici less is less. In general, o revista obsedata de pizdele pe care le-a facut celebre la diverse concursuri si care tot apar si apar si apar in paginile ei. Iar top 100 cele mai sexy femei din lume? O gluma, daca Gina Pistol iese pe locul 1.

Esquire. Asta e probabil revista mea preferata si cea mai buna care apare la noi, la bataie cu mai recenta GQ. Poze cu femei in cantitati moderate si de bun gust pentru ca, pentru pornografie hardcore, avem internet prin cablu. Texte foarte foarte misto cu teme interesante si destepte, scrise de Cristi Lupsa, Radu Paraschivescu sau Bradut Ulmanu. Interviuri cu oameni interesanti gen Andi Moisescu, facute cu umor si care vor sa transmita ceva. Pagini de fashion si lifestyle cu gust, futu-i, pana si cronicile de carte sau film suna bine si sunt haioase. Oamenii scriu despre chestii pe care nu prea le-a mai abordat nimeni pana acum (gen articolul despre Warhammer 40k din ultimul numar) si scriu bine. Esquire e revista care arata ca se poate. Ca se poate sa produci ceva de calitate si sa ramai pe piata chiar daca nu te adresezi exclusiv cercopitecilor obsedati de masini, pizde, haine sclipicioase si alcool ieftin. Singurul minus e ca n-au un site corespunzator.

GQ. Baietii astia au intrat pe piata la inceputul acestui an, dar arata mult prea bine ca sa nu se urce rapid in topul preferintelor mele (mi-e greu sa cred ca vor ajunge primii in piata pentru ca, la fel ca Esquire, costa destul de mult si nu targeteaza marea masa de cocalari). Pe partea de men's fashion and style, cred ca este fara indoiala cea mai tare revista care apare la noi. Intr-o tara (sau cel putin intr-un oras ca Bucurestiul) in care oamenii de pe strada se imbraca extrem de urat, prima revista care scrie despre Scott Schuman (The Sartorialist) si care dedica vreo 20-25% din paginile ei hainelor si accesoriilor care fac un barbat sa arate a barbat, merita apreciata. Articolele sunt foarte misto, scrise cu umor de oameni pe care nu i-am mai gasit pana acum in paginile revistelor "pentru barbati", gen Dan Schwartz sau Michael Kammrath. Pozele cu femei sunt in cantitati moderate, ca sa nu ni se aplece, iar interviurile abordeaza teme si personaje interesante gen Bear Grylls sau mai sus amintitul Scott Schuman. Acum ca articolele traduse din editiile straine ale revistei au inceput sa lase locul materialelor produse exclusiv in Romania, GQ chiar a devenit o revista de senzatie. Din pacate, acelasi minus ca la Esquire, nu au inca un site propriu.

Una peste alta, oferta de reviste pentru barbati este saracuta. N-am luat in calcul Playboy, Hustler sau pletora de reviste porno de doi bani din motive evidente. Raman astea 5, din care doar doua merita citite. Iar astea doua sunt cele adresate unei nise extrem de inguste de public. Ceea ce mi se pare deplorabil este ca, cel putin daca ne uitam peste revistele astea (ma rog, minus Esquire si GQ), observam ca imaginea barbatului roman este prizoniera unor clisee oribile. Majoritatea paginilor sunt pline cu masini, femei si gadgeturi. Textele abunda in glumite cu tenta sexuala iar jumatate din pagini sunt acoperite cu femei semi-dezbracate in pozitii lascive care se confeseaza pe tema pozitiilor sexuale preferate. Asta atunci cand nu povestesc despre cum barbatul ideal trebuie sa aiba simtul umorului. De-aici rezulta ca, cel putin in mintea marketerilor, barbatul roman nu e interesat decat de masini si telefoane mobile pe care le poate utiliza pe post de aspiratoare de pizde (ma rog, asta daca are simtul umorului, ca daca nu, n-are nicio sansa, indiferent ce masina sau celular are).

Eu nu sunt de acord cu imaginea asta, nu ma regasesc in ea si imi imaginez ca nu sunt singurul. Masinile nu ma intereseaza pentru ca nu conduc, pentru femei goale am internet sau prietena, iar scopul principal al telefonului e sa vorbesti la el sau sa-ti citesti mailurile. Baietii cu revistele ar trebui sa-si revizuiasca un pic atitudinea. In fond, si ei se plang ca sunt inconjurati si agresati de meltenii din jur, deci n-ar strica sa nu le mai dea atata apa la moara sau, daca vor sa fie si mai utili societatii, sa-si scoata din sertare stilul, eleganta si bunul gust si sa incerce sa le imparta si cu altii. Daca au ce imparti. Deocamdata, prefer sa nu ma mai mir cand vad pe cineva care-si taie unghiile in metrou.