Buni

Draga Jurnal

Azi am fost in vizita la Buni. Ieri a fost ziua lui Buni, a implinit 76 de ani. Buni locuieste intr-un apartament pe langa Gara de Nord, la etajul 5 din 5, imobil preluat abuziv de catre stat si retrocedat fostilor proprietari in baza legii osutadoispe. Cel putin asa zice mami pe tonul ei explicativ. Buni a pierdut procesul si acum mesteca in scarba o sentinta definitiva si irevocabila de evacuare. Asa zice tati, hlizindu-se sarcastic. Noroc ca lui Buni ii plac stelele, n-o sa fie o problema sa doarma sub cerul liber. Buni mai este si foarte bolnava. 30 de centimetri de colon i-au fost rontaiti de cancer si, ulterior, extirpati. Acum Buni da semne de vitalitate, mananca bine si se duce in fiecare joi la serata pensionarilor unde danseaza si bea vin, in amintirea tineretii ei de cocota depravata. Dar cu totii stim ca metastaza o sa vina mai devreme sau mai tarziu. Daca nu, macar un anus contra naturii. Mai nou Buni isi doreste ca orice-ar veni, sa vina inaintea executorului judecatoresc, macar sa doarma la spital, nu pe banca in parc.

Inainte sa ma asez la masa, am fost la baie sa ma spal pe maini. Dintii lui Buni se odihneau pe polita din baie ranjind parsiv la WC. Buni are, probabil, doua randuri de dinti, pentru ca avea deja unii in gura. Astia sunt dintii de rezerva sau poate dintii de ocazie, pe care nu ii poarta in fiecare zi. Pe o sfoara sunt atarnati la uscat chilotii lui Buni. Mari, atat de mari cum n-am mai vazut, si foarte foarte albi, atat de albi incat imi imaginez ca au fost facuti ca sa acopere un cur de inger, nicidecum extremitatea cacacioasa a unui tub mancat pe alocuri de cancer.

Dupa ce ma spal pe maini, ma duc in bucatarie sa vad ce ne-a pregatit Buni de mancare. Ma simt ca intr-o melodie a Amandei Lear cand o vad pe Buni cum isi cresteaza palma stanga deasupra unui borcan cu miere si lasa sangele cald de un rosu Ferrari sa se scurga si sa se amestece cu mierea cleioasa de un galben-hepatita. Buni zambeste tandru si matern si ma anunta ca o sa avem un chec cu miere delicios la desert. Si cu un ingredient surpriza, bineinteles.

Ma simt atat de bine intr-o casa plina cu oameni cumsecade, care ma iubesc si imi vor numai binele. Sigur ca nu ma rog pentru moartea niciunuia, n-am nevoie de mostenirile lor. Sigur ca niciunul nu se roaga pentru moartea mea, toti ma iubesc pentru ca merit.

Va iubesc pe toti, manca-v-ar cainii. Va iubesc pana la unul!