Carpe
Am vazut-o cand iesea de la The Place de pe Dorobanti. Avea o rochie Balenciaga care m-a ametit pe loc. Bottega Veneta imbraca cele mai delicate glezne pe care le vazusem in ultima vreme. O geanta Anna Sui aruncata in gluma peste umarul stang. S-a intors, si-a lasat putin ochelarii de soare in jos si m-a privit. Si-a plimbat cateva secunde privirile pe tot trupul meu, cu o atentie speciala asupra ochilor si umflaturii pulsande din blugii CK. Mi-a facut semn s-o urmez.
Am mers cateva statii fara sa ne vorbim, fara sa ne atingem, fara ca macar sa ne privim mai mult decat o fractiune de secunda la cate un semafor. Ne feream privirile unul de celalalt. Amandoi stiam ce va urma, iar anticiparea asta difuza ne taia orice chef de conversatii inutile, care n-ar fi facut altceva decat sa strice totul. Allure se amesteca cu Light Blue, cu nerabdare, emotie si excitare, iar rezultatul era un parfum dulce-amarui care ne umplea narile si creierele intr-o explozie de endorfine. Uneori ciocolata e mai buna decat sexul. Alteori, promisiunea sexului e mai buna si decat ciocolata, si decat sexul insusi. The thrill of the hunt.
Am ezitat o secunda cand am ajuns in fata blocului ei. O constructie recenta, curat si decorat foarte elegant. Abia atunci m-a atins fugar pe mana si n-a mai fost chip sa dau inapoi. Nici macar in lift nu ne-am atins, dar ii simteam privirea flamanda pe fiecare por si, desi i-am evitat ochii, i-am studiat cu aceeasi pofta fiecare particica a trupului. De-abia atunci am vazut ca nu era satena, ci un fel de roscat mai inchis. De-abia atunci i-am vazut manichiura frantuzeasca, genunchii perfect simetrici abia ghicindu-se sub rochie si gropitele din obraji.
Am intrat la ea si, imediat ce a inchis usa, a lasat sa-i cada rochia. Nu purta nimic pe dedesubt. M-a tras de mana in dormitor si ne-am scufundat impreuna. Am stat trei ore sau trei ani, nici nu mai stiu, dar nici nu mai conteaza. Ne-am spus tot ce si-ar putea spune doi oameni intr-o viata, dar n-am rostit niciun cuvant. Ne-am iubit in cateva ceasuri cat s-ar iubi altii in cateva vieti, dac-ar avea. Imi treceam mana prin ea ca prin lumina care curgea nehotarat printre obloane. Isi trecea buzele prin mine ca prin aerul dulceag care ni se lipea de piele.
Si in timp ce o muscam incet de sfarcul stang, am vazut cu coada ochilor cum camasa mea Valentino se impreunase pe covor cu rochia ei Balenciaga. Doua bucati de carpa incolacite si imbratisate si aproape lipite de era imposibil sa-ti dai seama unde incepe camasa si unde se termina rochia. Asa ca am strans-o tare in brate. Ca sa n-o pierd intre celelalte amintiri si istorii.
Am mers cateva statii fara sa ne vorbim, fara sa ne atingem, fara ca macar sa ne privim mai mult decat o fractiune de secunda la cate un semafor. Ne feream privirile unul de celalalt. Amandoi stiam ce va urma, iar anticiparea asta difuza ne taia orice chef de conversatii inutile, care n-ar fi facut altceva decat sa strice totul. Allure se amesteca cu Light Blue, cu nerabdare, emotie si excitare, iar rezultatul era un parfum dulce-amarui care ne umplea narile si creierele intr-o explozie de endorfine. Uneori ciocolata e mai buna decat sexul. Alteori, promisiunea sexului e mai buna si decat ciocolata, si decat sexul insusi. The thrill of the hunt.
Am ezitat o secunda cand am ajuns in fata blocului ei. O constructie recenta, curat si decorat foarte elegant. Abia atunci m-a atins fugar pe mana si n-a mai fost chip sa dau inapoi. Nici macar in lift nu ne-am atins, dar ii simteam privirea flamanda pe fiecare por si, desi i-am evitat ochii, i-am studiat cu aceeasi pofta fiecare particica a trupului. De-abia atunci am vazut ca nu era satena, ci un fel de roscat mai inchis. De-abia atunci i-am vazut manichiura frantuzeasca, genunchii perfect simetrici abia ghicindu-se sub rochie si gropitele din obraji.
Am intrat la ea si, imediat ce a inchis usa, a lasat sa-i cada rochia. Nu purta nimic pe dedesubt. M-a tras de mana in dormitor si ne-am scufundat impreuna. Am stat trei ore sau trei ani, nici nu mai stiu, dar nici nu mai conteaza. Ne-am spus tot ce si-ar putea spune doi oameni intr-o viata, dar n-am rostit niciun cuvant. Ne-am iubit in cateva ceasuri cat s-ar iubi altii in cateva vieti, dac-ar avea. Imi treceam mana prin ea ca prin lumina care curgea nehotarat printre obloane. Isi trecea buzele prin mine ca prin aerul dulceag care ni se lipea de piele.
Si in timp ce o muscam incet de sfarcul stang, am vazut cu coada ochilor cum camasa mea Valentino se impreunase pe covor cu rochia ei Balenciaga. Doua bucati de carpa incolacite si imbratisate si aproape lipite de era imposibil sa-ti dai seama unde incepe camasa si unde se termina rochia. Asa ca am strans-o tare in brate. Ca sa n-o pierd intre celelalte amintiri si istorii.