Carpe

Am vazut-o cand iesea de la The Place de pe Dorobanti. Avea o rochie Balenciaga care m-a ametit pe loc. Bottega Veneta imbraca cele mai delicate glezne pe care le vazusem in ultima vreme. O geanta Anna Sui aruncata in gluma peste umarul stang. S-a intors, si-a lasat putin ochelarii de soare in jos si m-a privit. Si-a plimbat cateva secunde privirile pe tot trupul meu, cu o atentie speciala asupra ochilor si umflaturii pulsande din blugii CK. Mi-a facut semn s-o urmez.

Am mers cateva statii fara sa ne vorbim, fara sa ne atingem, fara ca macar sa ne privim mai mult decat o fractiune de secunda la cate un semafor. Ne feream privirile unul de celalalt. Amandoi stiam ce va urma, iar anticiparea asta difuza ne taia orice chef de conversatii inutile, care n-ar fi facut altceva decat sa strice totul. Allure se amesteca cu Light Blue, cu nerabdare, emotie si excitare, iar rezultatul era un parfum dulce-amarui care ne umplea narile si creierele intr-o explozie de endorfine. Uneori ciocolata e mai buna decat sexul. Alteori, promisiunea sexului e mai buna si decat ciocolata, si decat sexul insusi. The thrill of the hunt.

Am ezitat o secunda cand am ajuns in fata blocului ei. O constructie recenta, curat si decorat foarte elegant. Abia atunci m-a atins fugar pe mana si n-a mai fost chip sa dau inapoi. Nici macar in lift nu ne-am atins, dar ii simteam privirea flamanda pe fiecare por si, desi i-am evitat ochii, i-am studiat cu aceeasi pofta fiecare particica a trupului. De-abia atunci am vazut ca nu era satena, ci un fel de roscat mai inchis. De-abia atunci i-am vazut manichiura frantuzeasca, genunchii perfect simetrici abia ghicindu-se sub rochie si gropitele din obraji.

Am intrat la ea si, imediat ce a inchis usa, a lasat sa-i cada rochia. Nu purta nimic pe dedesubt. M-a tras de mana in dormitor si ne-am scufundat impreuna. Am stat trei ore sau trei ani, nici nu mai stiu, dar nici nu mai conteaza. Ne-am spus tot ce si-ar putea spune doi oameni intr-o viata, dar n-am rostit niciun cuvant. Ne-am iubit in cateva ceasuri cat s-ar iubi altii in cateva vieti, dac-ar avea. Imi treceam mana prin ea ca prin lumina care curgea nehotarat printre obloane. Isi trecea buzele prin mine ca prin aerul dulceag care ni se lipea de piele.

Si in timp ce o muscam incet de sfarcul stang, am vazut cu coada ochilor cum camasa mea Valentino se impreunase pe covor cu rochia ei Balenciaga. Doua bucati de carpa incolacite si imbratisate si aproape lipite de era imposibil sa-ti dai seama unde incepe camasa si unde se termina rochia. Asa ca am strans-o tare in brate. Ca sa n-o pierd intre celelalte amintiri si istorii.

Romania - mici fragmente de neant

Astazi, asteptand un autobuz. Trei barbati, genul "muncitor-cocalar", cu haine jerpelite si murdare, pamant sub unghii si negriciosi (niciodata n-am putut sa-mi dau seama daca sunt arsi de soare, tigani sau olteni), asteptau, probabil, acelasi autobuz. Unul dintre ei scoate dintr-o punga de plastic inscriptionata strident "Codrin Stefanescu. General. Primar General." un PET de bere, Neumarkt, parca, sau ceva de genul asta, o desface, ia doua guri si o paseaza. Intre timp, o gagica destul de prezentabila, cu fustita, cu gentuta, cu ochelari de soare, the works, trece pe langa ei. Tipul cu sacosa cu Codrin ii trozneste o palma peste cur si striga in gura mare: "Ah, ce frumoasa e viata!".

Electoratul Partidului Conservator nu se dezminte. Am intalnit si romani fericiti.

Dolce

Nu stiu cat e de normal sau de, ma rog, snob, dar astazi am reusit sa trec instantaneu de la o plictiseala si o lene fantastice, dublate de un sictir maxim fata de lumea inconjuratoare, la o stare de euforie, buna-dispozitie, cu cantec, joc si voie buna. Cum? Mi-am cumparat o camasa Dolce & Gabbana.

Are we that different?

De la fasa la barba alba si de la dinozauri la microcipuri, barbatul a vrut pizda si pizda, pardon, femeia, a vrut maritis. Nu e loc de intors, e adevarat, e clar, e recunoscut, nu accept niciun alt punct de vedere pentru ca e ipocrit, are iz de feminism, mascheaza deficiente erectile sau toate cele de mai sus.

Si nu vorbim aici neaparat de nunta ca in povesti, cu rochie alba, caleasca in forma de dovleac si conduri de cristal. Swarowski, evident. Nu vorbim nici de wedding planner, Marriott Grand Ballroom, limuzine si luni de miere in Bora Bora (it was so nice they named it twice). Vorbim despre cum ar putea ea sa se miste intr-un chip cat mai talentat incat sa puna mana (sau gheara, pentru acelea dintre voi putin mai pisicoase) pe EL. Bine, nu in mod special pe el, ca stim foarte bine ca el are burtica, e lenes, bea un pic prea mult, se uita la fotbal, se scobeste in nas, isi suge maselele, face dus o data la doua zile, are dintii galbeni, intoarce capul dupa altele pe strada etc. etc. etc. Nu, nu, el e un munte de defecte aproape intolerabile. Portofelul lui, in schimb, n-are niciun defect, niciun viciu, niciun pacat. Poate doar ca nu e mereu atat de gros pe cat ar trebui, dar nici asta nu e ceva ce nu se poate remedia in timp.

Intelepciunea digitala a zilelor noastre, izvorata de la oameni cu laptopuri, dive si emisiuni cu vedete in chiloti, dimpreuna cu moralitatea colectiva a unei societati tulburate si vag alcoolizate, le-a invatat pe toate muierile ca nu sade bine sa fii nemaritata de la o varsta incolo. Inghitim, desi cu noduri, pastila sexului pre-marital, dar s-o tot tii asa la nesfarsit singura, nemaritata si hiperactiva sexual, asta nu. Pana aici! La urma urmei, maritata sa fii, ca de futut oricum poti sa te futi cu cine vrei. Invers nu prea merge, ca mama soacra n-o sa-l ierte niciodata pe porcu' dracu' daca-i inseala fata, dar hei!, intr-o lume a barbatilor au si ele dreptul sa discrimineze si sa caute compensatii de-astea ieftine.

Ca sa nu divagam. Trebuie sa te mariti. Daca la 25 de ani inca n-ai barbat, e ceva in neregula. Esti prea curva, esti lesbiana, esti proasta, ceva nu se leaga. Evident ca la ei e invers, evident ca ei daca au 10 gagici sunt macho, iar daca ele au 10 barbati sunt curve, viata nu e dreapta, femeile nu sunt egale cu barbatii, bla bla bla. Dar nu asta e important. Nici macar faptul ca, daca nu iei masuri, s-ar putea sa te apuce 30 de ani si tu in continuare sa iei muie pentru 2 pastile de X in veceu la Kristal nu e important. Important e ca daca amesteci una bucata etica sociala tip "trebuie sa te mariti" cu una bucata dezagregare a sistemului de valori tip "Monica Columbeanu e supervedeta in Romania si toate fetele vor sa fie ca ea" si cu una bucata cultura contemporana tip "te iubesc in stil Armani ca sa moara toti dusmanii", rezultatul e naspa. Toate femeile vor si trebuie sa se marite, dar numai cu miliardaro-pensionari simpatici posesori de Bentley si de extensii peniene.

Si intre toate astea, se gasesc unii care au tupeul sa ma acuze pe mine ca sunt superficial si arogant atunci cand ma lamentez ca nu gasesc Bottega Veneta sau Prada in Bucuresti.