Tristeti

ea: cineva n-a vrut sa faca sex cu mine...cum adica sa nu vrea cineva sa faca sex cu mine?! mi se parea inimaginabil...i officially hit my sex life's rock bottom. tre sa-nvatz sa-mi tin gura, altfel o sa fiu tot timpu aia vulnerabila si buna si sincera si proasta si lumea n-o sa vrea sa ma futaaa...

el: eu vreau sa te fut daca te consoleaza in vreun fel.

ea: doar psihic. ce fel de uameni is ma aia care vor sa te futa psihic? ii face sa se simta mai impliniti decat daca te-ar fute pur si simplu? oameni rai si fara suflet si tristi...foarte tristi...mai tristi decat pizda mea in momentu asta. sunt beata si atat de trista ca nu pot sa plang.

el: eu am descoperit ca nu iubesc si nu am iubit de-adevaratelea si nu cred ca-s in stare sa iubesc si viata mea este mizerabila daca nu iubesc asa ca vreau sa ma fut ca sa uit.

ea: ah mort pe dinauntru...i love the kind! u're my favorite kind of people, ma atrageti cum atrage o balega musca.

el: vrei sa ma futi?

ea: nu stiu. arati bine? o ai decenta? o sa ma tii in brate si-o sa te prefaci ca a insemnat ceva dupa?

el: da, da, nu.

ea: n-am nevoie de meaningless sex. daca nu exista nici macar o farama de speranta ca as putea avea o relatie sanatoasa si nemasochista, prefer sa am pizda trista o mie de ani decat sa mai sufar ca tampita.

el: crezi ca m-as putea indragosti de tine?

ea: habar n-am. nu m-a iubit decat unu pana acu si...doar cateva luni...si acu imi zice ca am fost o gaura pentru el si ca ma considera o cunostinta.

el: tu nu te-ai putea indragosti de mine.

ea: dont underestimate me...daca esti mort pe dinauntru, sunt toate sansele sa ma...

el: o sa salvez discutia asta for future reference.

ea: don't. tampenii. fac o laba si iau maimutzoiu de la el in brate si plang pana maine dimineata si-mi trece.

el: o femeie care vorbeste despre "pizda ei trista", asta e de tinut minte...

ea: ah, si o sug legendar.

Compliment

Te respect pentru ca esti o doamna. Esti demna si nobila si eleganta si nu pot decat sa ma plec inaintea ta. Te privesc cu sfiala pentru ca stiu ca esti un alt fel de fiinta dintr-un alt fel de lume. Cand imi spui ca vii de pe Venus, iar eu de pe Marte, te privesc cu neincredere, dar nu indraznesc sa te contrazic pentru ca am inteles de multa vreme ca tu stii lucruri pe care eu nici macar nu le banuiesc inca.

Esti frumoasa si ezit atunci cand te ating de teama sa nu te spargi sau sa nu dispari ca un vis. Fantasma a neputintei mele, o singura miscare necugetata si te-ai face nevazuta pentru totdeauna! Vorbesti putin si apasat, pentru ca vorbele tale atarna greu si nu rasuna niciodata in zadar. Iar eu am invatat sa tac si sa ascult, pentru ca rar se intampla sa merit sa te aud si inca si mai rar sa te inteleg. Ma ascund de privirea ta pentru ca, oricat ai incerca sa mimezi blandetea, ochii tai se uita prin carnea mea direct in toata negreala sufletului meu. Si ma simt mic si dezonorat. Nu-i chip sa fentezi inevitabilul, femeie, si iti sunt recunoscator ca m-ai invatat asta.

Iti vorbesc cu modestie si politete, asa cum se cuvine. Asezonez fiecare expresie cu un zambet sau o atingere tandra. Privirea mea abia iti mangaie pleoapele, pentru ca esti mult deasupra indraznelii exaltate de a te privi direct in ochi. Iti aduc flori si bomboane si tot felul de mici traznai care stiu ca-ti plac, orice pentru un zambet care nu inceteaza sa ma zguduie din temelii. Sunt maruntisuri, e drept, si abia daca reusesc sa creeze iluzia unei intimitati, dar si tu stii ca, uneori, iluzia asta e tot ce ne ramane.

Nu e zi pe care sa n-o incep cu gandul la tine si nu e noapte in care sa inchid ochii si sa nu te vad. Imprimata pentru totdeauna pe interiorul pleoapelor mele. Au fost si altele inaintea ta si poate vor mai fi si altele dupa tine, dar din tot acest palimpsest de imagini tatuate, chipul tau e cel mai clar conturat. Stii, tu, femeie, ce inseamna toate astea? Stii, tu, femeie, ce inseamna sa intelegi, si inca atat de timpuriu, ca Platon avea dreptate? Ca suntem jumatati schioape si ciunge care-si petrec existenta cautand si care rateaza nemurirea pentru ca nu-s intregi?

Si tu stii toate lucrurile astea. Stii unde esti tu si stii unde sunt eu si stii ca, desi ajungem unul la altul doar cu un gand sau cu un spasm, ne desparte o infinitate. Stii ca sunt al tau, iar tu, in ciuda marunteniei mele, tot a mea esti. Da' sper ca stii si ca, daca ma superi, te bat cu pula peste gura de numa'-numa'.

Mantuire

De la “Moartea caprioarei” incoace, oamenii au incercat sa se convinga, unii pe altii, ca e mai bine sa fii bun decat sa fii rau. Ca e ok sa-ti doresti sa fii mai sensibil, mai politicos, mai altruist. Ca e semn de civilizatie si de educatie si de buna-crestere sa intorci si obrazul celalalt, sa dai buna ziua, sa spui “te rog” si “multumesc”, sa-l ajuti pe cel de langa tine atunci cand se impiedica si-si imprastie molarii pe asfalt. Ca idealul fiecaruia in viata ar trebui sa fie sa iubeasca, sa construiasca un camin pentru o familie fericita, sa planteze un pom. Ca e urat sa minti, sa furi, sa fii arogant. Ca esti rau daca sapi groapa altuia, daca ii dai un sut in coaste amicului deja cazut de mai sus. Ca e groaznic sa iti repugne ideea de familie, casatorie si plozi. Ca esti un nenorocit daca nu vrei decat sa bei, sa insiri femeile, sa impusti intre ochi fiecare urs panda care nu vrea sa se futa ca sa-si salveze specia si sa dai foc la padurea ecuatoriala si la toti aborigenii parosi care vietuiesc intr-insa.

Desprinsa din intelepciunea arhaica a taximetristilor plictisiti si vag suicidali, urmatoarea fraza mi-a rasunat in urechi toata seara: “omul este cel mai rau animal de pe pamant”. O banalitate fantastica, stiu, care nu face altceva decat sa-i gadile intr-un loc murdar pe oamenii asa-zis rai (care citesc asta) si sa-i ultragieze pe oamenii asa-zis buni (care citesc asta). Pe primii ii salut cu respect si ii poftesc sa inchida calculatorul si sa se duca dracului in oras, sa bea o tarie, sa dea o muie, sa fumeze un joint, sa minta, sa injure si sa sape si pe mai departe cat mai multe gropi pentru cat mai multi concetatenti. Cea din urma categorie, ma scarbeste.

Nu exista oameni buni. Serios. Luati-va cateva secunde, trageti aer in piept, faceti-va o cruce, doua, trei sau cate e nevoie si, vorba englezului, sit back and reassess. Nu exista oameni buni. Bunatatea in care va scaldati voi e o iluzie. O minciuna. Un joc de roluri. Astazi sunt om cu tine. Maine ma agiti si te-am scuipat. C-asa-i viata. Te omoara daca nu esti atent.

Ti se pare ca esti sensibil, politicos si elegant fata cu toate femeile pe care le intalnesti? Sugi pula, pentru ca, unu la mana, pana si tu stii, de fapt, in sinea ta, ca pe fiecare vrei doar s-o futi, dar e mai usor daca mimezi empatia, daca te prefaci ca o asculti, daca ii dai impresia ca te doare altundeva decat fix in cur de ce gandeste sau de ce simte ea. Si, doi la mana, pentru ca femeile, in general, oricum prefera un golan, un nemernic si un infumurat care o lipeste de perete si i-o trage unui baietel sensibilos care o tine de mana. Si totul in ciuda teoremei despre femeile cu multi parteneri care sunt “curve” versus barbatii cu multe partenere care sunt “idoli”.

Ti se pare ca o sa ajungi in Rai daca intinzi mana aproapelui aflat in suferinta, nevoie si necaz? Aproapele de-abia asteapta sa se ridice cu o mana ca sa-ti infiga ditamai capul in gura cu mana cealalta. Aproapele de-abia asteapta sa ajunga inapoi pe picioare ca sa ti-o traga, ca sa-si stearga datoria pe care o are la tine, ca sa-ti ia job-ul si femeia, ca sa scrie ca o ai mica pe faianta de la baie. Aproapele intins la podea te uraste mai mult decat oricine altcineva, pentru ca tu esti singurul care l-a vazut in patru labe, pentru ca tu esti singurul care a aruncat o privire dincolo de masca pe care o poarta zilnic fiecare dintre noi. Cu demnitate.

Pe de alta parte, bucura-te, crestine, ca atunci cand o sa fii mare, cand o sa ai o sotie iubitoare, copii frumosi si destepti, o casa frumoasa cu o biblioteca frumoasa, cu toate ustensilele electrocasnice pe care ti le-ai putea dori vreodata si cu un pom la poarta plantat de tine, toate astea nu vor mai conta. O sa fii extaziat in paradisul tau prefabricat si se va chema ca te-ai realizat, ca esti un om care a gasit succesul gratie bunatatii sale. O sa continui sa fii sluga generatiilor de mosi basinosi de dinaintea ta, care te-au invatat ce inseamna aia viata buna, ce e aia omenie. Si nici n-o sa-ti dai seama ca nevasta-ta si-o trage cu cel mai bun prieten al tau, ca fiica-ta e o curva si fiu-tau un drogat, ca toti te urasc si ca, in ziua in care o sa fii trecut pe lista, nici macar pomul tau de cacat n-o sa te mai salveze.

Revelion

Pe G. l-am cunoscut acum cativa ani. Ne-am imprietenit usor, era genul de tip cu care puteai sa vorbesti oricand despre orice. Nu era, insa, genul de prietenie pe care o epuizezi repede, comentand zilnic banalitati si pierzand vremea cu subiecte usoare. Vorbeam mai rar, dar vorbeam in adevaratul sens al cuvantului. Probabil de-aia, cand m-a sunat ieri si mi-a zis ca are ditamai monstrul de scos din el, l-am luat in serios.

Cunoscuse de vreo 2 luni o fata, sa-i spunem A. Genul de fata cuminte, frumusica si isteata, dar modesta din toate celelalte puncte de vedere – fara veleitati casnice, fara aspiratii inalte, fara vreo aptitudine iesita din comun. Au ras, au glumit, G. zicea ca s-au simtit chiar bine, o vreme. Minus replicile gen “iubi, dar fetele alea de ce nu se aranjeaza?” sau “iubi, da’ tu ma iubesti?”, chiar avea impresia ca e ceva adevarat intre ei. Pana cand a venit vorba de sex.

Educatia a fost pretext pentru multe porcarii, de-a lungul vremii, iar in cazul asta i-a venit randul sa fie pretext pentru abstinenta. Liceu catolic, mama nebuna, nesiguranta maxima – un complex de factori l-au facut pe G. sa regrete ca a apelat candva la vorbele sfinte ale lui Jim Carrey. He who hesitates, masturbates, pe dracu’. Asa ca G. a ajuns intre o piatra si un loc tare, ca sa zic asa. Nici nu-i venea sa se futa cu mintile fetei, pentru ca-i era draga intr-un mod bizar si in ciuda acestor ciudatenii desprinse din negura istoriei, nici nu-i venea sa stea fara sa nu se futa cu fata, pentru ca avea niste coapse imbietoare cu potential de a-si relaxa stransoarea la un moment dat.

Asa ca a ramas. A ramas la un Mos Nicolae, s-a calcat in picioare cu mii de crestini ca sa-i cumpere muierii un cadou de Craciun, a invitat-o la el acasa sa manance cu ma-sa si cu tac-su in seara de Ajun si a invitat-o si la cel mai bun prieten al lui de revelion. Unde au mancat, au baut si, inevitabil, au ajuns si printr-un pat. Unde i-a spus ca “iubi, nu ma fut cu tine daca nu ma iei de nevasta”. Unde in secunda urmatoare el vomita intens fiecare bucatica de carne de porc pe care-o mancase de la ziua republicii incolo. Unde ea i-a zis ca nu se mai distreaza acolo si ca pleaca. Unde el i-a deschis usa si i-a intins geanta. Unde ea astepta sa fie implorata sa nu plece. Ingenuncheri, cai albi, petale de trandafiri. Unde pe el l-a durut in cur.

Doua luni. Prea putin timp ca sa il futa. Suficient timp ca sa-l ia de barbat. Ce prezenta demonica, ce nebunie, ce umilinta. Asa ca, din cenusa orgoliului sau terfelit si ca sa se puna la adapost de intrebarile celorlalti, si-a pus la cale exorcizarea. Pana dimineata, dupa alcool, tutun, injuraturi si pumni in pereti, scosese orice urma de succubus din el. Nu mai ramasese decat ma-sa, acest pacat al naturii in contra iubirii lui pentru A. Ca se indragostise, prostul, sa nu uit. Ramasese ma-sa care nu cultiva in fiica-sa decat dependenta si o incertitudine gretoasa. Ma-sa care n-o luase niciodata in brate, nu-i sarutase parul, nu-i spusese c-o iubeste, ca-i frumoasa, ca-i desteapta, ca-i fiica-sa, ce dracu’. Ma-sa care o chema in casa la 8 seara ca pe copiii de 10 ani. Ma-sa care o luase de langa prietenul ei in seara de Ajun si-o trimisese acasa sa stea singura cu cainele. Nu, pe ma-sa, pe mama soacra, n-o exorcizase, si dracii de genul asta nu se lasa scosi asa usor.

Era G. disperat a doua zi. Pentru ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Pentru ca nu intelegea daca femeia ii fusese trimisa ca sa invete sa minta fara scrupule sau ca sa devina baiat serios, casnic si familist. Pentru ca nimeni nu se mai cacase pe sufletul lui in halul ala niciodata. Pentru ca inca mai credea ca fetele astea exista doar in carti sau in povestile cu bau-bau spuse de mamele de baieti. Daca nu mananci broccoli o sa-ti iei nevasta frigida.

Pana la urma, insa, povestindu-mi toate astea la un sprit, a ajuns la concluzia ca un schelet in plus in dulap n-a omorat pe nimeni. Ca exista oameni mai buni si mai rai decat fiecare dintre noi. Ca va gasi pe altcineva care sa-l futa si sa-l zapaceasca si ca va gasi si ea un baiat care s-o ia de nevasta dupa doua luni. Dar nici macar in al doispelea ceas nu s-a pus de acord cu ea pe o singura problema: ala care pleaca, renunta, nu ala care nu te roaga sa ramai.