“Eh, lasa ca mi-am inselat si eu iubitul de cateva ori.”, mi-a zis G. pe un ton complice. “De multe ori?”. “Intr-un weekend in club, intr-un weekend la mare, intr-o saptamana cand a fost el plecat nu-stiu-unde, in alta saptamana cand am fost eu plecata nu-stiu-unde, la balul bobocilor, la balul absolventilor, la ziua unei prietene, cu un tip care m-a agatat pe peron la metrou etc. etc. etc.”, povesteste pe un ton plictisit, cu vagile poticneli inerente oricarei aduceri-aminte. “Si ti-ai tras-o cu toti astia?”, zic in timp ce se activeaza puritanul grabit sa judece din mine. “Ah, nuuuuu, Doamne fereste! Da’ ce fel de fata crezi ca sunt?!”.
Si aici se rupe filmul. Oricat as fi de tentat sa judec si sa lipesc o eticheta mare de tot pe care sa scrie la fel de mare de tot “CURVA” direct intre ochi, stau si ma gandesc de ce suntem atat de prosti, in general. De ce sa nu si-o traga cu fiecare dintre ei daca i-a placut de el si l-a dorit? De ce sa nu si-o traga cu oricine vrea ea, oricand vrea ea, de oricate ori vrea ea? De zece ori pe zi cu zece barbati diferiti. Sex la greu, frate, daca asta te implineste, daca asta iti doresti, daca asta te face un om mai bun. De ce sa mai avem reflexe de genul “drept cine ma iei?” sau “ce-o sa zica lumea?” cand, de fapt, fiecare dintre noi la el acasa se mandreste cu faptul ca-l doare la basca de ce zice lumea. Vezi-Doamne.
Deja marketingul ne invata sa dorim dorintele altora, religia sa credem credintele altora, televizorul sa gandim gandurile altora. De ce sa ne-o facem cu mana noastra si sa ne fortam sa simtim sentimentele altora? E absurd ca G. sa dea raspunsuri de genul asta, sa gandeasca si sa simta asa inca dinainte de a verifica la vulva care-i adevarul. De ce sa te abtii cand iti tremura clitorisul dupa un barbat, cand ti se ridica parul pe ceafa daca se uita mai piezis la tine, cand clipesti de 800 de ori pe secunda cand te saluta? Ca asa zice lumea, sa stai numai cu unul, chit ca tu visezi o alta mana pe sanul stang, un alt genunchi intre coapse, un alt penis in cerul gurii?
O fi normal sa-mi mai scurtez eu din degete ca sa incap in patul lui Procust doar de gura lumii? Sau o fi mai normal sa am trei femei, in loc sa fac dragoste cu una si sa ma masturbez gandindu-ma la celelalte doua? Cica nu poti sa iubesti decat o femeie, respectiv un barbat. Ba pot sa iubesc cinci, zece, douazeci, pot sa va iubesc pe toate, dati-va dracului de curve! Pentru ca asa simt eu, pentru ca fiecare dintre voi are ceva misto, pentru ca fiecare dintre voi imi incalzeste alta parte din suflet intr-un alt mod. Si nu vreau nici macar s-aud de societatea care imi interzice sa fiu complet, care ma obliga sa fiu jumatatea unui intreg, cand as putea la fel de bine sa fiu sfertul sau optimea. Dupa cum nici nu vreau s-aud de manifestarea egoismului suprem – gelozia.
Si totusi traiesc intr-un paradox. N-am inselat niciodata nicio femeie.