Telefoane

Pe lumea asta exista trei categorii mari si late de oameni. Intr-un univers in care telefoanele mobile ne sunt mai apropiate decat coaiele, respectiv ovarele, si ni se pare de neconceput viata fara un astfel de instrument, mergand pana la a avea palpitatii si stari de anxietate profunda daca ni le uitam intr-o zi acasa, avem de-a face cu oameni care te suna in fiecare zi. Uneori chiar de mai multe ori pe zi. Ca sa-ti spuna nimic, ca sa te futa la melodie cu cacaturile lor, ca sa-ti strice buna dispozitie, sa ia divertismentul din viata ta si sa dea cu el de pamant, sa suga toata voia buna din incapere ca un Dementor. Ca sa-ti comunice o mizerie perfect neinteresanta la care tu sa dai un raspuns banal, vizibil plictisit si iritat, la care ei sa replice abisal "aha, misto si, in rest, ce mai zici?". Oameni carora le place sa se auda vorbind asa cum celor care beau bere fara alcool le place, probabil, in mod deosebit, sa se pise. Daca mai aveati vreo nelamurire, majoritatea acestei prime categorii e reprezentata de femei.

Apoi avem de-a face cu extremitatea cealalta, oameni care te suna o data pe luna daca-si aduc aminte, oameni care par sa ignore cu voluptate existenta ta, carora nu le pasa, pe care, in termeni tehnici, ii doare le basca despre tine. Nu insemni nimic pentru ei, prezenta ta pe acest pamant le este la fel de utila sau atragatoare precum ciuperca piciorului, asa ca nu exista niciun motiv sa te sune sa vada daca mai traiesti, ce pula mea mai faci, nu iesim si noi la o bere, nu ne frecam si noi cate-un ness. Haios e insa ca, atunci cand in cele din urma isi aduc aminte si te suna se prefac ca-ti sunt cei mai buni si cei mai dragi prieteni, fiii risipitori, care s-au gandit la tine in tot acest timp, dar lumea agitata in care traiesc nu le-a acordat momentul de respiro necesar sa puna mana pe telefonul pe care oricum il iau cu ei si la veceu. Tot am vrut sa te sun si n-am apucat, mi-era asa dor de tine, bla bla bla, toate astea ca sa se simta ei bine, ca sa se simta populari, ca sa faca networking, cum e la moda. Cu aerul lor puturos de condescendenta dulceaga, incearca sa-ti creeze senzatia ca esti cumva privilegiat pentru ca ai primit un telefon de la ei, fara sa-si dea seama (sau prefacandu-se ca nu-si dau seama) ca nu reusesc sa faca altceva decat sa-ti stimuleze sfincterele in sensul de a elibera o basina monstruoasa si de a le inchide telefonul in nasurile pline de fumuri. Astia-s a doua categorie.

A treia categorie sunt, insa, preferatii mei. Oamenii care te suna doar la nevoie. Care te suna atunci cand sunt in cacat pana la nas, atunci cand au cazut intr-o trebuinta urgenta si neprevazuta pe care stiu ca (numai) tu o poti rezolva in vreun fel. Si astia pun mana fara nicio jena pe telefon si te suna, chit ca n-au mai vorbit cu tine de o luna, un an sau 5 minute, chit ca ultima data cand v-ati aflat impreuna in aceeasi incapere, s-au facut ca nu te observa sau ti-au aruncat un salut plictisit, chit ca, in fond, de ce pula mea le-ai fi tu dator cumva cu un ajutor, un sprijin sau o vorba buna cand ei sunt, in esenta lor, niste mitocani. Dar ei ingroasa obrazul si suna chiar si asa. M-a parasit prietenul. M-au dat afara de la serviciu. Am picat licenta. Nu-mi gasesc de lucru. Am ramas fara bere. Mi-a intarziat ciclul. Probleme de tot felul, mai mici sau mai mari, la care toti asteapta o rezolvare, un raspuns, o vorba buna, un sfat prietenesc. Si de la cine? De la un om pe care il ignora atunci cand n-au chef de el, de la un om pe care, in alte imprejurari, l-au barfit, l-au mistocarit sau l-au invidiat. Raspunsurile sunt standardizate deja. Omoara-te. Impusca-te. Spanzura-te. Otraveste-te. Arunca-te. Nu ne pasa, nu ne intereseaza si nu ne amuza. Cand incerci, in general fara succes, sa te pisi pe un om, asigura-te ca n-o sa te mai intorci niciodata in preajma lui, pentru ca nu te poate astepta nimic altceva decat un golden shower direct in freza.

Si pentru ca tre' sa existe si o concluzie la tot rahatul asta, zilele astea am avut parte de telefoane de la fiecare dintre cele trei categorii de mai sus. M-am hahait cu cei din prima categorie, i-am sictirit pe cei din a doua, dar cei din a treia m-au pus pe ganduri. E interesant cum primul impuls e sa-l ajuti pe om, chiar daca ratiunea iti dicteaza ca trebuie sictirit urgent. E interesant cum ai tendinta sa-l bagi in seama, sa-l asculti, eventual sa-i oferi un umar pe care sa planga, desi esti pe deplin constient ca, daca tu ai fi vreodata in pantofii lui si l-ai suna cu o problema, ar fi o mare minune sa-ti raspunda la telefon numai ca sa-ti spuna ca nu se poate. Si cu toate astea, nu te poti abtine, ii bagi in seama, incerci sa le faci un bine si apoi te consumi ca prostul cand vezi ca, bineinteles, doua ore mai tarziu iar nu-ti mai raspund la telefon, iar nu te mai cunosc. De unde rezulta un singur lucru - pe lumea asta e bine sa fii jigodie, e rentabil sa te doara-n pula, e confortabil sa zambesti si treci mai departe cand iti vezi aproapele cazut langa tine. Eventual sa-i mai dai si-un sut la ficat. Cand vrei sa fii domn, adu-ti aminte ca aproapele tau e departe. Cand vrei sa fii om, adu-ti aminte ca cel de langa tine e caine. Asa ca fii si tu caine si gandeste-te ca cel de langa tine e stalp - pisa-te pe el. Fara frica si fara remuscari.

Mai trageti voi concluzii si va mai facem noi contuzii

Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si-or sa cuprinda minti nestiutoare, prea nevinovate si prea slabe, inca, sa le stea impotriva.

Pentru ca, in viata, toate trec, a trecut pana la urma si marele examen care mi-a mancat sufletul si nervii toata vara. Probabil a trecut cu bine, mai dureaza pana vin rezultatele, dar aproape ca nici nu mai conteaza chestia asta acum. Sunt doua lectii importante pe care le-am invatat in ultima saptamana si inca vreo cateva constatari pe care le-am facut si care m-au umplut de amaraciune.

Lectia numarul 1 - totdeauna se poate. Oricat ar fi imprejurarile de nasoale, oricat ti s-ar parea ca toata lumea se pune in calea fericirii tale sau a succesului tau, intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus sau dorit. Scuzele penibile din sfera "adversarul si-a dorit mai mult victoria" sunt pentru barbati cu coaiele foarte mici.

Lectia numarul 2 - Mai importanta decat orice forma de recunoastere din partea celorlalti este recunoasterea pe care ti-o acorzi tu insuti. E mai important sa fii tu impacat cu tine, sa poti sa tii capul sus, sa fii onest, integru si vertical si sa te poti privi in oglinda, decat sa stai cu curu' pe un tratat de procedura civila si sa iei 10 la examen. Cum ziceau niste baieti, e vorba de onoare, de coloane vertebrale, nu de parale.

Constatarea (care este, in acelasi timp si o concluzie) - Urasc faptul ca oamenii de cacat din tara asta iti forteaza mana, incercand sa te oblige sa fii la fel de hot, prost, perfid si murdar ca si ei, sub sanctiunea de a lua pula si de a nu te putea integra nicaieri, de a deveni un rebel fara cauza. Dar cel mai tare imi repugna faptul ca, intr-o profesie pe spinarea careia s-a scris istorie, s-au construit natiuni si vise, intr-o profesie care, pana acum cateva zeci de ani, venea la pachet cu demnitate, noblete si onoare, astazi intra toti cacatii, oameni mincinosi, inculti, parsivi, ipocriti si meschini, preocupati numai de furtisagul de azi care le-ar putea umple burtile pana maine.

Banul sapa o groapa in care viermii se-adapa din sange fratelui fratelui prefacut in apa.

Si pentru ca avem nevoie si de un pic de optimism, today is the first day of the rest of my life:

Pentru toti cei care ma irita...

Eu sunt un baiat potolit, moderat, rezonabil si tolerant. Imi anulez voturile ca sa nu pun stampila pe un imbecil care nu e in stare sa faca acordul intre subiect si predicat. Am zile in care aduc acasa gunoaie in buzunare pentru ca n-am gasit in drumurile mele niciun cos de gunoi. Folosesc deodorantul cu incredere inainte sa ma urc in metrou. Homosexualii mi se par misto pentru ca asculta muzica buna. Imi sunt simpatici ungurii pentru ca sunt curati si gospodari. Dar ma deranjeaza excesele.

Circul de zilele trecute cu secuii care s-au adunat sa-si aleaga imn, steag si stema mi se pare de prost gust. N-as vrea sa speculez ca ar fi vorba doar de o masa de manevra pusa in miscare din umbra de interese oculte si (cvasi-) electorale. Totusi, daca ar fi fost vorba de o rabufnire de frustrare si oftica din partea unor oameni satui sa fie mintiti, furati si umiliti de stat, dar care alcatuiesc o comunitate suficient de unita si coerenta incat sa-si bage picioarele in toate mizeriile si sa se rupa de Romania, poate ar fi avut circumstante atenuante si as fi inteles. Numai eu stiu de cate ori pe zi imi vine sa-i fut in gura pe toti si sa-mi fac tara mea la mine in sufragerie. Dar a fost mai mult de atat.

A fost o manifestare sfidatoare, aroganta si dispretuitoare nu la adresa conducerii tarii, nici la adresa altor minoritati conlocuitoare pe care ne-am obisnuit sa le acuzam de tot ce merge prost si nici macar la adresa divinitatii surde la necazurile sau ofurile lor. Sfidarea, aroganta, dispretul ne-au avut ca tinta pe noi toti, pe romani, pe oamenii simpli care respecta legile, care platesc impozite, care merg zilnic la serviciu, dar carora vanzatorii din magazinele din HarCov le dau pula atunci cand cer o sticla cu apa sau un pachet de tigari, prefacandu-se ca nu stiu romaneste. Secuii s-au gandit ca ar fi oportun sa ne dea pula noua tuturor pe motiv ca, ei reprezentand 7% din populatia tarii, sunt proprietari pe 7% din glia stramoseasca si, ca atare, n-au nevoie nici de Guvernul nostru incompetent de la Bucuresti, nici de autoritatile publice, nici de imn, nici de steag si cu atat mai putin de Trianon.

Argumentul e hilar, dar ceea ce m-a uluit cu adevarat a fost faptul ca, tot weekendul, politicienii s-au inghesuit care mai de care sa se gratuleze cu apelative gen "regina salvamarilor", "muc cel mic" si asa mai departe, in loc sa ia atitudine fata de terfelirea publica de catre o mana de inconstienti, a tarii pe care au fost alesi s-o reprezinte.

Si, apropo, am eu o problema de atentie zilele astea, sau e imposibil sa intelegi ce pizda ma-sii vor sa spuna toti puliticienii care apar pe la televizor? Mi-e imposibil sa-i urmaresc si sa inteleg despre ce vorbesc pentru ca sunt absolut incoerenti, iar gramatica lor e mizerabila.