Am intrat pe usa apartamentului acum vreo 20 de minute. Mi-am aruncat bagajele pe pat si m-am apucat sa descarc pozele de pe aparat. Budapesta a fost misto, a fost misto rau de tot, mult mai misto decat ma asteptam, speram sau ma lasau sa cred amicii mei anti-maghiari. Am stat in apartamentul unei prietene, foarte aproape de cele mai interesante chestii de vazut sau de facut din oras, in cartierul evreiesc, pe o straduta intre sinagoga si sediul PWC (like, LOL). 5 minute de mers pe jos de Vaci u. pentru cumparaturi, 5 minute de mers pe jos de Deak Ter pentru luat autobuzul spre castelul Buda, 5 minute de mers pe jos de cel mai dragut restaurant pe care l-am vazut in ultima vreme (decorat in stil art deco, fete de masa rosii dintr-un fel de plus, mancare foarte buna si o muzica geniala - Spinoza se numeste, e aproape de intersectia Dob u. cu Sip u. pentru cine ajunge pe-acolo).
Drumul pana acolo a fost, dupa toate asteptarile, infect pana la granita, minunat dupa aceea. In Romanica miroase a prost, a lene si a cacat pe peste tot pe unde te duci. Drumurile sunt naspa, oamenii sunt naspa, atmosfera suge. In momentul in care ai trecut granita oamenii incep sa-ti zambeasca, sa-ti ureze drum bun, iar drumul incepe sa fie realmente drum (de la Szeged se intra pe o autostrada neteda ca in palma, de pe care te mai dai jos abia la Budapesta). In magazine toata lumea incearca sa te ajute si iti multumeste pentru fiecare cacat pe care il cumperi, indiferent ca el costa 1-2 Euro sau cateva sute. Si nu, maghiarii chiar nu au nicio problema cu romanii, poate doar cu romanii nesimtiti. Paranteza: n-am mai iesit din tara de cand am intrat la facultate, adica de vreo 2 ani, asa ca poate de-aia par atat de entuziasmat; receptez anumite chestii altfel decat o faceam acum 3-4 ani in Paris, Viena sau Praga si cred ca am un termen de comparatie ceva mai clar definit (adica Romania in raport de Occident) - asta pentru cei care se mira ca am fost atat de impresionat de o tara care, in ultima instanta, nu e CHIAR atat de mult inaintea noastra...poate doar ca mentalitate.
Oricum, tot ce-a fost in Ungaria a fost super. Am observat uimit ca pe o strada sunt mai multe librarii decat carciumi, ca majoritatea oamenilor (inclusiv politistii) vorbesc o limba straina (fie ea engleza sau germana), ca totul este deosebit de curat, serviciile cel putin satisfacatoare (si asta in niste taverne relativ dubioase), ca mancarea e foarte misto, ca s-a umplut si la ei de japonezi cu 100 de aparate foto legate de gat, ca femeile lor nu sunt din cale-afara de frumoase, dar sunt dornice si au tate mari, ca barbatii lor sunt cam betivi, ca au Subway si Burger King, dar nu au (sau nu am vazut eu) Starbuck's, ca preturile sunt rezonabile, adica la fel de mari ca aici, dar raportate la salarii semnificativ mai mari decat ale noastre, ca saracia asa-zis instalata dupa aderarea lor la UE e un mit si ca le merge foarte bine, ca sunt politicosi si civilizati si respectuosi peste tot, dar mai ales in trafic si o gramada de alte chestii de care momentan nu imi mai amintesc.
Expeditia inapoi spre tara a fost picanta, dar despre asta o sa scriu mai incolo. Tot mai incolo revin cu poze si detalii. Pana atunci, totusi, e bine inapoi acasa.