Office Retreat 2008

M-am intors ieri din retreat-ul de anul asta. 3 zile de team-building (am cautat, negociat pentru si obtinut diverse obiecte de la taranii ostili si betivi din Sf. Gheorghe si am facut o reclama la o centura de castitate pentru barbati) si 2 nopti cu muzica, dans, bal mascat si alcool la greu. Daca n-ar fi fost furtuna sinistra de sambata dimineata care ne-a udat pana la piele in timp ce cautam o gasca cu care sa ne facem poze (don't ask), ar fi fost perfect.

Asa ca acum am nevoie de o zi-doua sa-mi revin, dupa care you can expect regular updates de la arogantul vostru preferat. Si eventual si poze din retreat. Asta pana duminica, cand o sa plec la Viena.

Si, apropo, daca vreti vreodata sa va duceti in Delta, duceti-va aici. E senzational.

Hai la gaura cu totii...

Intre toate discutiile astea isterico-schizoide despre gauri negre, apocalipsa, acceleratoare de particule, joaca de-a Dumnezeu si eterna politica romaneasca, mi-am adus aminte de un amic. Sa-i spunem D. D. nu e obsedat de sfarsitul lumii si ma indoiesc sincer ca are habar despre experimentul de la Geneva. D. are insa, ceva, care il face un personaj interesant din punctul meu de vedere - este prototipul romanului primitiv si ipocrit.

De ce primitiv? D. uraste instinctiv. Totul. Nimic nu-i convine, nimic nu-l satisface, nici macar cele mai marunte realizari nu-l fac fericit. Resursele lui sunt epuizate intre o slujba pe care o uraste, anturaje pe care le uraste, evenimente si intalniri pe care le uraste.

De ce ipocrit? D. opereaza cu doua masuri pentru tot ceea ce face, pentru esecurile si succesele lui. Esecurile lui sunt cauzate de sistem pe care il detesta. Succesele lui sunt meritul eforturilor sale neincetate de a se adapta unui sistem pe care il detesta. D. se dezice gratios te toate ratarile, indiferent de domeniu, pe simplul motiv ca, in Romania, educatia nu functioneaza, sanatatea nu functioneaza, politica nu functioneaza, statul nu functioneaza. Romania ii este ostila lui D., il trage in jos, ii tine mainile legate la spate. De fiecare data cand incearca sa faca ceva, orice, daca nu ii iese, e vina statului de cacat in care traim. Esecul lui este o parte din sistem, e cauzat de un sistem al carui unic scop este acest esec.

Pe de alta parte, insa, succesele lui D. provin si sunt valorificate undeva in afara sistemului. Succesul e rezultatul unei lupte impotriva sistemului. Succesele nu-l fac fericit, nu-l fac un om mai bun, iar faptul ca ajung sa i se para acte de eroism pentru simplul fapt ca sunt obtinute impotriva sistemului, impotriva planului, nu reprezinta o satisfactie deosebita. E doar felul lui D. de a ordona lucrurile de la cauza la efect, de la inceput la sfarsit.

Succesul e meritul lui propriu si personal, dar responsabilitatea esecului e aruncata in carca mediului. A statului si a politicii. Acelasi sistem care il inconjoara contribuie in exclusivitate la esecul lui, dar absolut deloc la succesul lui.

Oamenii de genul asta imi fac greata. Sa fii incapabil sa-ti asumi raspunderea pentru propria ta greseala, pentru propria ta ratare. Sa fii atat de orbit de ura impotriva unui sistem, e drept, detestabil, incat sa te transpui in afara lui (ce aberatie!) pentru a-ti justifica reusitele. Reusite care, oricum, sunt putine si, de cele mai multe ori, conjuncturale sau accidentale. Sunt destul de sigur ca, in secret, oamenii de genul asta isi doresc ca lucrurile sa mearga prost in Romania. Pentru ca altfel, n-ar mai avea nicio scuza. Pentru ca e deja adanc imprimat in fibra lor morala faptul ca ei insisi sunt infailibili si singurul motiv al nereusitei lor (sociale, academice, profesionale si asa mai departe) il constituie un sistem defect, ostil, corupt si ticalos.

Daca maine, brusc, lucrurile ar incepe sa functioneze perfect in Romania, cred ca s-ar produce o implozie morala si toti oamenii astia, prinsi intre propria lor inaptitudine si disparitia subita a eternului si unicului tap ispasitor aflat dintotdeauna la dispozitia lor, s-ar sinucide. Ce misto ar fi...

A trip down memory lane

Acum o gramada de vreme, prin iarna trecuta, aparea pe net o tipa care mi s-a parut fascinanta. Nu mai stiu daca am mai scris sau nu despre ea, nu mai stiu daca v-o amintiti sau nu, dar mi-am amintit in seara asta de ea, de cat de haioasa mi s-a parut ideea ei si, evident, de cat de multa ura si imbecilitate a starnit, ca orice gluma mai elaborata care ascunde un mesaj.

Cu asta a inceput totul:



Si, bineinteles, au aparut imediat romanasii obtuzi si aruncatori de venin care au incercat sa elucideze conspiratia din spatele acestui filmulet, penduland ametitor intre reclama la prezervative si intruparea Satanei. Tot ce-au reusit sa produca? Asta:



Atitudinea si discursul tipei din filmuletul asta mi-au placut maxim. Da, controleaza argumentul. Da, isi creeaza un avantaj. Da, e deasupra tuturor si persifleaza tentativele nereusite de barbati care ii lipesc eticheta de curva in timp ce lasa bale pe tastatura. Si-asa s-a creat contextul si pretextul pentru subtextul (care de fapt e de-a dreptul supratextul si "in your face"-textul de mai departe) care urmeaza:



Da, normal, incordeaza-ti coaiele si brandul acolo unde chiar are rost, unde are sens. Nu fi zmeu in spatele monitorului si al unui nick care mascheaza un omulet confuz si speriat. Fa-ti dreptate, fii curajos, ia atitudine, gandeste si exprima-te. Daca vrei sa dai anunt pe net ca iti cauti pizda, fa-o, n-ai nimic de pierdut, e dreptul tau, e libertatea ta. Daca, insa, arunci cu pietre in cei care isi asuma si se bucura de libertatea lor in timp ce, pe ascuns, ii invidiezi si iti doresti sa fii ca ei, atunci esti de cacat si meriti sa mori in bezna. Concluzia?



Oricum ai da-o, ai puta mica si esti cretin. Eventual, impotent. Esti prost, cacanar si suferi de ejaculare precoce. Pentru ca nici acum, nici la 20 si ceva de ani, nici la 30, nici la 50, nu esti in pula mea capabil sa accepti ca o femeie este mai inteligenta decat un barbat. In medie. Si chiar si acum nu-ti doresti sa fii tata, de exemplu, decat ca sa poti sa-ti pedepsesti copiii si sa faci parada de autoritatea ta idioata in fata singurului om cu puta mai mica decat tine din lumea asta - baiatul tau de 13 ani.

Gheorghe vs. Badea

In Esquire din septembrie e un articol cu si despre Andrei Gheorghe. Andrei Gheorghe. Frumosul invins. L-am iubit ani de zile pe omul asta. Eram mic cand a inceput Midnight Killer si nu intelegeam mare lucru, dar, mai tarziu, la 13-14, la Academia Pro FM, mai tarziu a fost altceva. Inca mai cred ca Gheorghe este prima si probabil singura vedeta autentica din Romania. Nu in sensul ca isi arata chilotii in reviste, nici nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata un personaj foarte vizibil si hrana pentru presa de scandal (cu exceptia ultimilor ani cand l-au luat la pula toti carnatii treziti peste noapte jurnalisti cum ca a fumat iarba si cum ca s-a scuipat cu militia romana). In sensul ca a impartit o generatie. Fie erai de acord cu el, fie ii lipeai condescendent eticheta de dobitoc si il detestai. Cel putin in anturajul meu din vremea aia, Gheorghe nu era indiferent nimanui.

Gheorghe a reprezentat o anumita categorie de oameni. Clasa sociala, probabil e mult spus. In Romania lui Gheorghe, existau oameni care credeau ca lucrurile pot fi altfel. In frenezia schimbarii care cuprinsese Romania la jumatatea anilor '90, existau voci care credeau cu tarie in posibilitatea unei vieti mai bune. A unei tari mai curate, mai civilizate, a unor oameni mai educati, cu mai mult bun-simt. Mai informati, mai constienti, mai putin creduli si, mai ales, mai critici si mai intoleranti fata de bullshit-urile care li se serveau non-stop in media, la serviciu, pe strada, in discutiile cu administratorul de bloc si asa mai departe. Au fost oameni care gaseau in Gheorghe un semn ca nu sunt nebuni, ca se poate sa ii dai un sut in cur mitocanului de langa tine, ca e normal sa sanctionezi prostia si nesimtirea care te agreseaza. Ca sunt puternici, ca au dreptate, ca al lor este adevarul. Ca pot indoi prezentul. Romania lui Gheorghe era Romania care putea fi mai buna.

Apoi totul s-a schimbat si Romania n-a mai fost a lui Gheorghe. A fost a lui Badea. O Romanie cu care nu se mai poate face nimic, o Romanie apasatoare, angoasanta, in care romanii isi accepta cu fatalism conditia de natie de mana a 7-a si se multumesc cu aceasta mocirla calduta. O Romanie care lucreaza impotriva romanilor. O Romanie lipsita de vocile celor care, cu 7-8-10 ani inainte erau pregatiti sa moara cu "ei" de gat, insa acoperita de ragetele stridente ale manelistilor, ale taranilor, ale mincinosilor si ale hotilor. Romania a incetat sa mai fie a romanilor care visau la o societate mai buna in timp ce ascultau Air si Tricky miercurea noaptea la 12 pe Pro FM sau in fiecare zi de la 13 la 14. Si tot ea, Romania, a devenit a romanilor care pun filmulete pe Youtube cu ei langa un Audi A Seis cumparat din Spania cu banii luati pe cules capsune in ritm de Salam. Badea n-a fost capabil sa incite la mai mult decat o acceptare placida a unei situatii inacceptabile. Gheorghe si-a bagat pula, Badea a chibitat pe margine si a aratat cu degetul.

Nu sunt atat de diferiti cei doi, la urma urmei. Ma rog, Badea e un cretin cu un umor grobian, cu un discurs haotic si prea sarac in argumente si coerenta pentru gustul meu, in timp ce Gheorghe e pur si simplu "altfel". Dar m-as gandi mai degraba cu care dintre urmatoarele afirmatii ma identific mai mult: "Traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul" sau "Fii liber, spui ce vrei, nu te temi de nimeni, esti agresiv, puternic, iti urmezi discursul, esti atent la ce zici ca te caftesti cu celalalt pentru putere. Atentie la argument. Asculta-l pe celalalt. Si curaj in tine. Curaj in tine!"? Nici nu mai e nevoie de un raspuns la asta. E suficient ca in Romania lui Gheorghe oamenii se duceau la vot, oamenii faceau copii, munceau, erau fericiti si isi doreau un viitor mai bun aici. In Romania lui Badea, nimeni nu stie cum sa plece mai repede, nimanui nu-i mai pasa ce se intampla aici si, in general, nimeni nu se mai opreste sa se gandeasca la viata lui, la viata celui de langa el. Nimeni nu mai e atent la argument. In Romania lui Badea, daca cineva te enerveaza, te caci pe el, pe ma-sa si pe toata societatea. In Romania lui Gheorghe, ii inchideai telefonul in nas si deschideai o carte buna.

Si, apropo, daca aveti de gand sa-i scoateti ochii lui Gheorghe ca a fumat iarba si ca a scuipat un politist, mai bine ii sugeti pula. Iarba nu e drog si politia romana nu e lege.

P.S.

Discutia asta nu e despre Badea si nici macar despre Gheorghe. Nici despre cat de isteric e unul, nici despre cat de arogant e celalalt.

Discutia asta e despre un trecut in care Romania era mai optimista, mai sincera si mai puternica, si un prezent in care Romania e o curva trista, mincinoasa, ipocrita si vlaguita.

Badea si Gheorghe sunt doar niste nume, Romaniile lor sunt doar niste repere temporale. Daca chiar vreti sa despicati firul in patru, n-o faceti pe tema arogantei lui Gheorghe sau antipatiei mele pentru Badea care mi-a facut "nu-stiu-ce" in direct. Despicati-l pe tema asta.

Checklist

Destinat exclusiv baietilor si barbatilor (mda, stiu, folosesc termenul foarte loosely). Raspundeti cu DA sau NU la urmatoarele intrebari:

1. Va place in mod deosebit cel putin una dintre urmatoarele asocieri alimentare: bere + seminte, cartofi prajiti + maioneza, mici + bere, shaorma + bere, orice + mujdei?
2. Vi se intampla sa ragaiti zgomotos dupa ce beti o bautura acidulata, fara sa tineti cont de locul in care va aflati?
3. Folositi expresii de genul "am rupt-o in pula" sau "am futut-o pana nu si-a mai simtit picioarele" atunci cand vreti sa descrieti o partida de sex cu o fata/femeie?
4. Folositi constructia "pula mea" pe post de semn de punctuatie in vorbirea dumneavoastra curenta?
5. Va exprimati, de regula, incoerent si agramat?
6. Stiti ce miros are buricul dumneavoastra?
7. Aveti in dulap cel putin un obiect vestimentar care are strasuri si/sau paiete?
8. Cunoasteti cel putin 5 site-uri pornografice, cel putin 5 sortimente diferite de bere la PET si cel putin 5 "vedete" semi-dezbracate inventate in Romania?
9. Ati fost la vreun concert Stefan Banica Jr., Florin Salam sau al oricarui alt "artist" roman?
10. Va laudati constant cu frecventa partidelor de sex de care aveti parte, cu dimensiunea penisului dumneavoastra si cu aptitudinile orizontale nemaipomenite ale fetei/femeii cu care ati facut sex?
11. Aveti cel putin un prieten care poarta unul dintre urmatoarele nume: Giani, Geani, Geany, Giany, Gyany sau Nelu?
12. Folositi expresii de tip "sa mor io" sau "sa moara familia mea" ca argumente imbatabile intr-o conversatie cu apropiatii?
13. Va uitati in fiecare zi la televizor, la emisiunile de "divertisment" si la decolteurile tipelor care prezinta aparate de fitness la teleshopping?
14. Sunteti intolerant fata de / urati de moarte homosexualii, lesbienele, transsexualii si travestitii?

Va multumesc pentru rabdarea de a raspunde la aceste intrebari. Rezultatele se calculeaza foarte simplu:

majoritate DA - esti un cocalar infect cu penisul mic, needucat si mitocan, adica un roman autentic, amator de mici, bere si manele.

majoritate NU - fie esti un mincinos de cea mai joasa speta, fie provii dintr-o familie de oameni educati si instariti, care au avut posibilitatea de a te rupe de mediul de rahat in care a crescut personajul descris mai sus si sa-ti ofere, astfel, o sansa de a arata a om civilizat.

Eram candva un mare admirator si consumator de Andrei Gheorghe. Acum nu mai sunt, dar contextul e in continuare potrivit pentru o constatare in stilul lui. Somnul natiunii naste monstri.