Patroni

Am avut astazi o discutie foarte interesanta cu un taximetrist despre patronii din Romania si mentalitatea lor. Am ajuns la o concluzie interesanta: retorica patronului roman difera fundamentala de retorica "traditionala" sau "clasica" a unui patron; patronul roman este un patron atipic, neobisnuit, imprevizibil si degenerat, intr-o oarecare masura.

In primul rand patronul roman isi priveste statutul de patron ca pe o meserie. A fi patron nu e o stare de fapt, e o clasa sociala, o conditie, o treapta clar definita a scarii sociale romanesti. A fi patron nu e o consecinta a unei stari de fapt concrete - un om decide sa faca ceva pe cont propriu si atunci el este patronul propriei sale afaceri. In mod fundamental, a fi patron in Romania inseamna a fi patronul altuia. Patronul la noi nu se defineste prin el insusi, prin aceasta calitate, ci prin faptul ca isi stabileste o relatie de superioritate (ierarhica sau nu) in raport cu altii. A fi patronul nu este rezultatul unui proces de devenire, ci este un dat. Omul nu ajunge in varful unei ierarhii care ii preexista pentru ca, de cele mai multe ori, este incapabil sa faca asta. Asa ca genereaza el insusi o ierarhie alternativa si se plaseaza direct in varful ei, de la bun inceput. Astfel se face ca oamenii "se fac" patroni sau se ocupa cu "a fi" patroni.

In al doilea rand, prin raportul de superioritate pe care il stabileste si prin care se defineste, patronul roman transcende toate celelalte raporturi sociale anterioare. El nu mai are, de pilda, obligatii, ci doar drepturi. Ca doar de-aia e patron, daca i-ar fi convenit sa aiba obligatii, ramanea la stadiul de salariat. In virtutea conditiei sale nou dobandite, patronul nu poate concepe faptul ca angajatii sai au anumite drepturi pe care el trebuie sa le satisfaca. Este ilogic faptul ca un non-patron poate avea drepturi in raport cu un patron. Din aceasta inadvertenta etico-juridica rezulta situatii de genul celora in care patronii incalca legea si nu le dau angajatilor apa minerala la serviciu in zilele caniculare. Cum adica sa le dea apa? Le da salariu, nu-i suficient? Sa-si cumpere ei singuri apa daca le trebuie, cum sa mai treaca el niste sume in coloana de cheltuieli si sa scada de la profit? Pai nu de-aia s-a facut patron, ca sa castige?

In al treilea rand, patronul nu datoreaza supunere nimanui, nici statului, nici altcuiva. De ce? Cum de ce, nu de-aia e democratie, capitalism, concurenta si libera initiativa? Pai de ce sa-l ingradeasca pe el statul asta de cacat antidemocratic si cripto-comunist? El vrea sa produca, sa castige, el da de lucru la oameni, plateste salarii, face investitii, plateste impozite. Cum sa mai aiba si alte obligatii pe langa astea?! Asa ceva este de neconceput pentru patronul roman care se pare ca ia prea in serios faza cu "capitalismul e o jungla".

Nu in ultimul rand, patronul roman cauta sa se delimiteze de marea masa a non-patronilor si sa evidentieze celorlalti statutul sau si beneficiile care decurg din el. Patronul roman conduce jeep-uri, vorbeste la telefoane Vertu sau, in cel mai rau caz, Nokia Communicator, are laptop chiar daca nu prea stie sa-l foloseasca, are bratara si lant de aur, eventual si ceas de aur daca cifra de afaceri i-o permite. El are simtul economiei si al cumpatarii doar atunci cand vine vorba sa dea bani angajatilor pe care, adesea ii plateste cu sume ce graviteaza in jurul salariului mediu si in niciun caz nu-si face probleme de tipul promovarilor sau maririlor de salariu. Patronul roman are reflexe lingvistice de tipul "fa-mi factura pe firma" (pentru ca, da, prostule, eu am firma si sunt patron si nu stiu ce-i aia persoana fizica deci tu fa dracu' factura aia pe firma ca nu stii tu ce-i aia sa fii patron) sau idiosincrazii de tipul "vreau sa fiu propriul meu sef".

Patronul roman are un butic intr-o scara de bloc pe care-l aprovizioneaza cu apa plata Izvorul Minunilor carata de la Cora cu o Dacie papuc. Si-a facut firma acum 7-8 ani cand legitimatiile de intrare la Metro se faceau doar pentru persoanele juridice.

Acei jurnalisti isterici si masinile lor zburatoare

Jurnalistii romani lovesc din nou. Asta ca tot ii deplange toata lumea, ca, vezi Doamne, sunt victime ale politicienilor si oamenilor de afaceri care ii sictiresc si ii agreseaza in timp ce ei nu fac altceva decat datoria lor de profesionisti, de "caini de paza ai democratiei". Cititi aici cam ce fel de jurnalisti avem noi, cu facultatile facute pe la particulari si cu deontologia profesionala scapata in veceu, cam ce fel de oameni se erijeaza in "caini de paza ai democratiei" si arunca cu rahat in oamenii care nu le tolereaza imbecilitatea, agresivitatea si prostia.

Cateva extrase din articol:

"Un reporter al Televiziunii Romane este pe cale sa arunce in aer relatia Romaniei cu NATO. Alina Grigore, de la departamentul Stiri, se afla in prezent „sechestrata“, de oficialii Aliantei intr-un hotel din Afganistan. Aceasta plecase intr-un tur de presa la Cartierul General NATO din Bruxelles si la misiunile din Afganistan si Pakistan. La Kabul, reportera TVR a incalcat mai multe dintre normele de securitate impuse de NATO. Un raport intern facut de oficialii Aliantei arata ca Alina Grigore a incercat sa saboteze conferintele de presa si a hartuit cu intrebari inoportune mai multi oficiali."

"Comportamentul acesteia din ultima vreme i-a exasperat pe partenerii din Alianta, care au fost fortati zilele trecute sa o „sechestreze“ pe reportera TVR intr-o camera de hotel."

"Cum prezenta ei in Afganistan se datora unei invitatii facute de Directia de Diplomatie Publica a NATO, si nicidecum Ministerului Apararii Nationale, oficialii de acolo au avertizat-o pe aceasta sa renunte la escapadele sale. In loc sa se potoleasca, reprezentanta postului public a devenit agresiva cu organizatorii. Un raport intern NATO povesteste ca „jurnalista a incercat sa saboteze conferintele de presa, a hartuit oficialitatile cu intrebari fara rost si a fost agresiva cu ofiterii“. "

Cititi tot materialul de pe site ca sa vedeti cum ne fac jurnalistii nostri de cacat in fata oficialilor NATO si cum ne grabim sa luam apararea unor indivizi care n-au niciun strop de demnitate si decenta in meseria pe care o practica si a caror agresivitate absurda, a caror prostie feroce si inutila a ajuns sa fie condamnata si dincolo de granite. Daca asemenea personaje reuneste categoria profesionala a oamenilor de presa, nu mai trebuie sa ne miram ca tot ce inseamna mass-media la noi este influentat politic, este bazat pe opinii si interpretari personale, nu pe fapte, este sententios si tendentios, nu informativ.

Tiganie imputita

De cateva zile deja se tot face mare zarva pe tema apelativului folosit de proaspat reinscaunatul presedinte Basescu pentru a o descrie pe jurnalista de la Antena 1 care i-a cotrobait in sacose pe la Selgros - "tiganca imputita". Care sunt problemele?

De ce presedintele se poarta asa cu o jurnalista aflata la serviciu? Pentru ca ziaristii din Romania sunt incapabili sa invete ca exista o limita a decentei in exercitarea atributiilor de serviciu peste care treci pe riscul tau. Sa fii insistent, e una. Sa fii mitocan, e cu totul alta. Dupa o luna de campanie in care Basescu a fost bombardat cu intrebari si argumente si teorii si fel de fel de cacaturi, in prima zi dupa referendum, cand se relaxa si el ca omul, facea niste cumparaturi si tot asa, tu sa te duci la el sa-l futi la cap cu procente si alte alea inseamna sa fii de o nesimtire si de un tupeu demne de o cauza mai buna. Eu in locul lui o bagam in pizda ma-sii direct, live, in prime-time. Basescu, inainte de a fi presedinte, e om si fiecare dintre noi are niste limite pe care nu ne dorim si nu ne face placere sa le calce cineva in picioare cand are chef. Plus ca gagica era de Antena 1, or, iarasi, antipatia fata de trustul banditului de Voiculescu e o reactie perfect umana si fireasca in conditiile in care acea gasca de asa-zisi jurnalisti arunca non-stop cu cacat in Basescu de un an si ceva.

De ce presedintele are ceva cu tiganii? Pentru ca toti romanii au ceva cu tiganii. Pentru ca toata lumea are ceva cu tiganii. Oamenii sunt cretini si si-au facut-o cu mana lor; nu i-a obligat nimeni sa fure si sa dea in cap peste tot unde s-au dus, in tara si in Europa, dar au preferat varianta usoara in locul unei munci serioase, consecvente si aducatoare de salariu bun. Munca e prea grea, violenta, furtul, talharia, lipsa de respect pentru orice lege si pentru orice oranduire sociala sunt la indemana. Nu toti tiganii sunt asa. Dar elementele cele mai vizibile ale acestei comunitati prin asta s-au consacrat. N-am vazut la televizor vreun tigan om de stiinta, care sa fi contribuit la progresul umanitatii, dar vad in fiecare zi talhari, violatori, criminali si asa mai departe. Nu e vina noastra ca, prin faptele lor la care nu i-a constrans nimeni, s-au impus in mentalul colectiv ca o comunitate tarata, certata cu legea si provocatoare de scandal si necazuri. De-asta mi se pare o dovada de maxima ipocrizie din partea celor care, peste noapte, nu mai fac niciun fel de discriminare si iubesc pe toata lumea, asa ca isi permit sa arate cu degetul la Basescu. Nu-l apar pe el, dar prefer oamenii decenti si cu bun-simt celor obraznici si rupti de realitate. Pe strada, 9 din 10 romani nu vor avea nimic bun de spus despre tigani. In case, lumea isi pune 3-4 incuietori la usa de la intrare ca sa nu intre springarii tigani peste ei. Asta e realitatea, asta e Romania si mi se pare de cacat sa pozam in domnisoare de pension si mironosite care n-au omorat niciodata o musca doar pentru ca avem boala pe Traian Basescu. Doar de-aia l-am ales si l-am reconfirmat zilele trecute, ca e un om ca si noi, cu nervi, cu orgoliu, cu anumite limite, cu o antipatie fata de tiganii care te buzunaresc in autobuz. Asa suntem cu totii.

Pe scurt, eterna problema. Libertatea presei e prost inteleasa si jurnalistii considera ca pot merge oricat de departe, ca isi pot permite orice cu oricine pentru ca altfel pot urla ca sunt cenzurati. Ciudat e ca nu urla atunci cand Voiculescu le baga pu...mnul in gat pentru ca, nah, de la el vine leafa. Minoritatea rroma sare de cur in sus cand cineva asociaza atributul de "tigan" in mod peiorativ unei persoane cand, de fapt, ar trebui sa se uite in ograda proprie si sa-si dea seama ca nu lucrurile bune facute in interesul comunitatii i-a consacrat ca oameni, ci toate nenorocirile de prin Codul Penal. Vor sa fie respectati si apreciati, sa inteleaga ca o mana de tigani seriosi si responsabili nu "scapa turma" si nu-i "spala" pe nenorocitii care isi insoara copiii la 12 ani, care fac sute de mii de euro din furturi de fier si combustibil la drumul mare, care nu platesc impozite, care talharesc si violeaza, care au oripilat autoritatile din Italia sau Spania cu porcariile pe care le fac pe-acolo. Asa cum la vot majoritatea decide, si intr-o comunitate majoritatea da masura calitatii acelei comunitati.

Eu cu mine (2)

N-am chef...

Ghici unde muncim de la 1 iulie

<3 <3 <3

Eu cu mine (1)

Am observat in ultima vreme ca nesimtirea oamenilor din jur imi provoaca reactii fizice, dincolo de obisnuita stare de repulsie si dezgust.

De sesiune

Cand ma pun pe invatat pentru examene nu mai am decat doua coordonate:

- iubesc cafeaua cu whisky si tigara fumata pe stomacul gol in fiecare dimineata.
- urasc claxoanele, sirenele, aglomeratia si, in general, galagia de orice fel.

Obisnuiti-va cu ideea si nu-mi mai cereti pareri si sfaturi despre muzica, filme, referendum, magazine, haine, cluburi, mancaruri, bauturi, politica, sex, dragoste, mobilier, animale de companie, plante de apartament, blog, excursii, vacanta, job sau orice alta chestie care implica interactiunea intre indivizi si orice germene de viata sociala.

I don't do socials this time of the year.

Isterii de weekend

Sub pomposul moto "Sus Patria! Jos Mafia!" care l-a consacrat pe ilustrul V.C. Tudor in ultima vreme, marele demagog a atarnat in cui cretinismul halucinant pe care l-a afisat de-a lungul anilor si a pornit sa-si faca televiziune prin care sa propovaduiasca dragostea de neam, valorile romanesti si cultura aferenta. Teoretic. Am tot zapat zilele astea peste al lui Cosmos TV ca sa ma lamuresc despre ce e vorba. Practic, si-a facut, pe modelul danvoiculescian, propria lui tribuna de la inaltimea ametitoare a careia poate sa arunce cu rahat pe unde vrea ochelarul dumnealui, adica peste tot.

O multime de oameni tristi si semidocti modereaza o serie de emisiuni triste si cvasicretine, supunand "dezbaterii si atentiei publice" teme pe cat de plictisitoare si inutile, pe atat de deluzional-paranoide si maniacal-delirante. Postul e un fel de Tricolorul in imagini, verbalizat la fel de isteric precum ma asteptam si la fel de neprofesionist si tendentios. Ca Vadim e un politician isteric, haotic si aberant, nu e o noutate pentru nicio persoana constienta, serioasa si responsabila. Micii extremisti care se lasa sedusi de discursurile lui flamboaiante si peroratiile lui justitiare nu intra in discutie. Cei care il crediteaza cu titlul de intelectual si om de cultura (mai lipseste sa aud vorbindu-se despre el ca fiind un mecena), de asemenea ar trebui dati la o parte, daca nu ca penibili si rasuflati, macar ca amnezici. Eliminand uscaturile, ramane padurea electoratului constient ca un individ ale carui actiuni si demersuri politice eludeaza orice regula a bunului simt si a ratiunii, a normalitatii, la urma urmei, nu poate sa faca o televiziune decat dupa chipul si asemanarea lui.

Stau si ma intreb doua chestiuni. Prima ar fi, ce vrea Vadim de la televiziunea lui? Daca a facut-o ca sa aiba unde sa vorbeasca liber cat vrea muschiu' lui fara sa-l coste mai nimic (da, cica Dan Diaconescu a marit tariful la noaptea de mancat cacat pe OTV), atunci ar trebui felicitat. Iata o investitie in imagine si viitor politic, in cariera si personalitate, unde nu poate fi decat mana gingasa de consilier de imagine siliconat a Oanei. Iata o manevra desteapta care il face si mai vizibil decat era pana acum (romanul care apare la teve e automat vedeta, darmite romanul care are propria lui teve), si mai credibil (nu oricine are propria lui teve, doar cineva care are ceva de zis), si mai apreciat si admirat ca doar, na!, e un pedagog al neamului, un protector al culturii, dreptatii si iubirii de aproape. Sa-l iubim cu totii pe Vadim ca e baiat destept si si-a facut televiziune ca sa nu-l mai cenzureze mafia, oligarhii, politrucii, cripto-comunistii, satanistii si pensionarii. Lasati copiii sa vina la mine, a spus Iisus. Lasati prostimea sa se uite la mine, zice Vadim.

A doua chestiune care chiar ma roade este cum arata telespectatorul fidel al show-urilor de la Cosmos TV? Poate cineva sa faca un portret robot al omului care urmareste pasionat desfasurarea de forte si evenimente de la o televiziune cu iz de balamuc propagandistic si antisocial?

Ce faci...

...atunci cand te apuci de invatat si incepi sa nu prea mai ai viata sociala, sa nu prea mai poti sa raspunzi la intrebari de genul "cum e vremea afara", sa nu prea mai stii ce se intampla in lume, sa mananci un pic prea regulat si sa nu prea mai faci excese? Ignori.

...atunci cand din ce in ce mai multa lume incepe sa te dezamageasca? Ignori.

...atunci cand incepi sa-ti calculezi ziua la sfertul de ora? Ignori.

...atunci cand ajungi sa-ti numeri prietenii pe degetele de la o mana? Ignori.

...atunci cand nu mai ai chef nici macar sa te dai jos din pat dimineata, sa iti faci o cafea, sa bei un suc, sa te imbraci? Ignori.

...atunci cand iti doresti cu disperare sa lungeasca cineva ziua si s-o faca de 48, 72, 3 miliarde de ore ca sa ai timp sa-ti termini treburile? Ignori.

...atunci cand adormi ingropat in foi si cursuri si carti? Ignori.

...atunci cand vrei sa-ti calci in picioare telefonul pentru ca nu mai suporti sa te sune tot felul de oameni dubiosi care nu inteleg nimic din efortul tau, nici rost, nici finalitate, nici motivatie? Ignori.


Mi-a luat ceva timp sa aflu, dar tot e bine: dintr-un anumit punct de vedere, ignorance IS bliss...

My bag

Unu' mai bun nu gaseam?

Inca un intai de mai. Muncitoresc. Mici si bere. Oameni haiosi in tricouri cu furnicutze care s-au caftit pentru 4 mici si o bere. Moca. Oameni haiosi in tricouri colorate care au iesit sa faca politica. Oameni haiosi pentru care micul festival comunist a ramas la fel de actual ca acum 20 de ani. Oameni haiosi care m-au plictisit si anul asta. Pentru ca au facut pomana ca sa castige voturi. Oamenii haiosi care s-au dus la pomana sunt haiosi pe bune. Pentru ca n-au mancat un mic de la ultimele alegeri si n-au baut o bere buna de la ultimul referendum. Sunt saraci si cinstiti. Oamenii haiosi care au dat pomana sunt niste gunoaie imorale pentru ca politica se face cu idei, afirmatii, proiecte, fapte si elocinta, nu pe mici si bere. Intai de mai muncitoresc cu vacanta de 4 zile. Oameni haiosi care nu muncesc si care se inchina la micul cu bere. Oameni haiosi care stiu sa se distreze romaneste si sa bea nemteste. Oameni haiosi care te deprima cu veselia lor pentru ca e trist sa vezi ca un om se multumeste cu atat de putin. Oameni haiosi care lasa in urma lor tone de gunoi la fel de needucat si urat mirositor ca si ei. Oameni haiosi care se gandesc cu nostalgie si amuzament vag la vremurile lu' Ceasca. Oameni haiosi pentru care 1 mai inca mai e ziua muncii cand de fapt n-ar trebui sa fie decat inceputul unei noi luni, o alta zi de munca. Oameni haiosi care ma calca pe nervi...

1 mai-ul asta la romani e ca un hoit comunist care se intinde peste tot si pute, iti astupa narile si iti inlacrimeaza ochii, o reminiscenta putreda a unui trecut naclait de prostie, lene, minciuna si furt, pe care il comemoram cu patos cat mai des cu putinta in lipsa unui viitor spre care sa privim cu incredere. E ridicol cum inertia jumatatii de secol de lumina ne tine inca ancorati intr-o sarbatoare care nu mai are niciun rost si niciun loc in vreumurile astea. E un anacronism macabru si deprimant si sa mor daca am vreo pofta de mici de vreun 1 mai. Am mancat piept de pui la gratar si am baut vin. Numa' de-al dracu'...