About pushing your luck
Hai sa vorbim despre noroc. E misto sa ai noroc. Mai copiezi la un examen si nu esti prins. Mai bagi o bila in plus la biliard. Mai gasesti 10 mii pe strada. Nasol e atunci cand ti se pare ca ai prea mult noroc. Incepi sa cauti moduri in care sa-l consumi si unde nimeresti? La cazinou.
Am descoperit cazinoul prin clasa a 12-a. De-abia implinisem 18 ani si, datorita unor povesti ale lui Robert Turcescu, am mers sa vad cum e. Imbracat frumos, fara nici un ban in buzunar, dar cu multa curiozitate, am dat buletinul la intrare, m-am lasat fotografiat si am intrat. Era ceva incredibil. Se invarteau multi bani, femei frumoase, mancare si bautura gratis, ceva senzational. Am aruncat si primii bani la masa de ruleta. 500 de mii, care nici macar nu erau ai mei. Am pierdut. Cum se astepta toata lumea, de la inventatorii jocurilor de noroc de ieri la managerii de cazinouri de azi si de maine, am venit si a doua oara. Ca sa recuperez paguba. Am mai castigat, am mai pierdut, era frumos.
Imi luam portii extra de adrenalina atunci cand jucam ultimele sute de mii din buzunar si castigam. Mergeam cate 3-4 si ne ajutam, ne "reparam" unul pe altul. De-a lungul timpului, unele profituri s-au concretizat in perechi de adidasi, tricouri sau telefoane. Alte profituri au reintrat in buzunarele largi ale cazinoului. Pierderile au consacrat vorbe vech si pline de miez in vocabularul ruletistilor - cand castigai, erai stihie (a naturii), cand pierdeai erai stafie, ca nu prea mai aratai a om dupa ce intrai "la ruleta" cu cateva alocatii plus banii de buzunar pe cateva saptamani si ieseai fara sa mai ai bani macar de o guma de mestecat sau de un drum cu taxiul pana acasa.
Sunt cateva luni bune de cand n-am mai intrat intr-un cazinou. Am reusit sa mai pun bani deoparte de-atunci. Nu regret nici un leu din banii tocati acolo pentru ca a fost distractiv - eram cu prietenii mei, beam, mancam si ne distram. un calcul simplu ne arata ca nici nu prea ieseam in pierdere pentru ca de multe ori pierdeam un milion, dar mancam si beam de vreo doua. Si tot asa. Probabil ca a fost, insa, o experienta importanta mersul asta la ruleta, pentru ca am invatat multe. Primul lucru care imi vine in minte e acela ca doar prostii cred in noroc si ca trebuie sa-ti faci norocul cu mana ta - e mai sigur asa. Al doilea ar fi faptul ca, pe lumea asta, nimeni nu vrea sa-ti dea, toti vor sa-ti ia. Si al treilea acela ca infrangerile sunt mai usor de suportat alaturi de prieteni.
Chiar daca e un pic rasuflat sa vorbesc pe un ton moralizator, cred ca experienta jocurilor de noroc e genul de experienta despre care vorbesti la modul "am facut-o eu, nu e nevoie s-o mai faci si tu". Mai bine nu, chiar daca sunt si lucruri bune acolo. "Roulette and blackjack, builders of Paradise" - that's just bullshit!
Am descoperit cazinoul prin clasa a 12-a. De-abia implinisem 18 ani si, datorita unor povesti ale lui Robert Turcescu, am mers sa vad cum e. Imbracat frumos, fara nici un ban in buzunar, dar cu multa curiozitate, am dat buletinul la intrare, m-am lasat fotografiat si am intrat. Era ceva incredibil. Se invarteau multi bani, femei frumoase, mancare si bautura gratis, ceva senzational. Am aruncat si primii bani la masa de ruleta. 500 de mii, care nici macar nu erau ai mei. Am pierdut. Cum se astepta toata lumea, de la inventatorii jocurilor de noroc de ieri la managerii de cazinouri de azi si de maine, am venit si a doua oara. Ca sa recuperez paguba. Am mai castigat, am mai pierdut, era frumos.
Imi luam portii extra de adrenalina atunci cand jucam ultimele sute de mii din buzunar si castigam. Mergeam cate 3-4 si ne ajutam, ne "reparam" unul pe altul. De-a lungul timpului, unele profituri s-au concretizat in perechi de adidasi, tricouri sau telefoane. Alte profituri au reintrat in buzunarele largi ale cazinoului. Pierderile au consacrat vorbe vech si pline de miez in vocabularul ruletistilor - cand castigai, erai stihie (a naturii), cand pierdeai erai stafie, ca nu prea mai aratai a om dupa ce intrai "la ruleta" cu cateva alocatii plus banii de buzunar pe cateva saptamani si ieseai fara sa mai ai bani macar de o guma de mestecat sau de un drum cu taxiul pana acasa.
Sunt cateva luni bune de cand n-am mai intrat intr-un cazinou. Am reusit sa mai pun bani deoparte de-atunci. Nu regret nici un leu din banii tocati acolo pentru ca a fost distractiv - eram cu prietenii mei, beam, mancam si ne distram. un calcul simplu ne arata ca nici nu prea ieseam in pierdere pentru ca de multe ori pierdeam un milion, dar mancam si beam de vreo doua. Si tot asa. Probabil ca a fost, insa, o experienta importanta mersul asta la ruleta, pentru ca am invatat multe. Primul lucru care imi vine in minte e acela ca doar prostii cred in noroc si ca trebuie sa-ti faci norocul cu mana ta - e mai sigur asa. Al doilea ar fi faptul ca, pe lumea asta, nimeni nu vrea sa-ti dea, toti vor sa-ti ia. Si al treilea acela ca infrangerile sunt mai usor de suportat alaturi de prieteni.
Chiar daca e un pic rasuflat sa vorbesc pe un ton moralizator, cred ca experienta jocurilor de noroc e genul de experienta despre care vorbesti la modul "am facut-o eu, nu e nevoie s-o mai faci si tu". Mai bine nu, chiar daca sunt si lucruri bune acolo. "Roulette and blackjack, builders of Paradise" - that's just bullshit!