Muzica si politically correctness

De ce nu mai asculta nimeni muzica clasica in ziua de azi in Romania? Nu ma refer neaparat la batraneii nostalgici, aia "mai baga" un Mozart la picup in asteptarea pensiei. Ma refer la tineri, la 15-16-24-25 de ani. De la Iron Maiden la Nicolae Guta, se asculta orice in afara de Beethoven, Liszt sau Wagner. Citindu-l pe Allan Bloom si recitind cateva pasaje din Platon si Nietzsche, tind sa fiu de acord cu primul - tinerii nu mai asculta muzica clasica pentru ca aceasta a fost candva un apanaj al unei societati in care exista decalajul claselor sociale, or in ziua de azi se militeaza pentru un egalitarism stramb si o uniformizare a maselor prin cultura pop.

Nu numai ca nu se mai face azi o muzica pentru suflet, care sa necesite un anumit cadru pentru a fi receptata si inteleasa, care sa nu fiinteze in mod trivial pretutindeni, ci doar in anumite spatii si asa mai departe, dar nu se mai face nici o astfel de literatura sau film. Totul este comercial, cele 7 arte au fost transformate in cele 7 industrii si nimanui nu ii mai pasa de elitismul din spatele unui film, al unei opere muzicale sau al unei carti. Important este sa fie produse in masa astfel ca un numar cat mai mare de oameni sa aiba acces la ele, implicit contra cost. De ce am amintit de politically correctness? Pentru ca astazi nu esti bine vazut, mai ales in societatea academica de peste Ocean, daca sustii existenta unei paturi sociale de elite. Nu esti bine vazut daca afirmi ca fiecare om trebuie sa aiba acces la anumite manifestari culturale potrivit cu educatia sa, cu background-ul sau familial sau cu aspiratiile si perspectivele sale. Fiecare trebuie sa aiba acces la aceleasi lucruri, dupa cum raspicat pretind acei guru ai echitatii si egalitatii din Occident si pentru ca, inca de la Dumnezeu citire, oamenii nu sunt egali decat in fata legii si a Judecatii (sau poate nici acolo), evident ca e contraproductiv sa incurajam o cultura a elitelor, pe care nu si-ar putea-o apropria decat un numar redus de indivizi. Asa ca mai bine facem o cultura sau, pardon, un cult al mediocritatii. De ce? Ca sa nu vindem 100 de cd-uri ci 10 milioane.

Generalizarea culturii mediocre, ieftine n-are, la urma-urmei, nimic de-a face nici cu un gen muzical, nici cu un gen literar. Nu esti cu nimic mai destept ca asculti Metallica in loc de Vali Vijelie sau ca citesti Dostoievski in loc sa citesti...hmm...Ioana Bradea? Ideea e ca fara sa ne dam seama ne raliem la gusturile majoritatii pentru ca ne lipsesc alternativele. Pentru fiecare cd cu muzica buna sunt imprimate 100 de gunoaie, pentru fiecare carte de calitate sunt tiparite 1000 de porcarii. Pe nesimtite imprumutam preferintele celorlalti, preferinte care la randul lor sunt dictate de facilitatea accesului, de mass-media, de hype, de trend si de alte cuvinte din astea dubioase. In caz ca va intrebati, nu, nu ascult numai muzica clasica (din pacate am prea rar dispozitia necesara) si nu citesc numai mari clasici. Constat, insa, cu tristete ca accesul la cultura superioara e ingradit prin preturi prohibitive, prin lipsa de promovare, prin descurajarea constanta a valorilor in favoarea non-valorilor populare (sau populiste?). Iar consecintele nu se vad acum in Sala Palatului la Miss Piranda unde pe jos e un covor de coji de seminte iar pe scena se produc cadane de 13-14 ani, ci se vor vedea peste 10-15 ani cand o sa fim un popor de salahori needucati si neinstruiti, care vor coase adidasi in sweatshop-uri timp de 16 ore pe zi pentru cateva fise.

Si, ba, da-ti-o-n gura ma-sii de treaba, n-o fi Eminescu cel mai mare poet roman, da' nici Uzzi si Tataee nu sunt.

Black

Suferinte

Am un mesaj pentru toti disperatii si disperatele care ma bombardeaza cu mass-uri si e-mail-uri. Urasc militantii virgini si militantele frigide. Da' rau de tot. Nu ma intereseaza ca nu stiu ce pinguin e pe cale de disparitie, nu vreau sa salvez Rosia Montana, nu vreau sa scape Vama Veche de betoane, nu vreau sa respir un aer mai curat sau sa traiasca mai in siguranta gandacul de Colorado. Vreau sa nu mai coste 10 milioane masa in Bonsai, vreau sa existe si la noi haine Diesel originale, vreau sa-mi iau un Grande Punto ca sa nu mai merg cu toti cocalarii in autobuz si multe alte chestii pe care VOI nu mi le puteti oferi pentru ca VOI sunteti niste oameni tristi, singuri si fara viata sociala. Pentru ca voi nu traiti prin si pentru voi insiva, ci sunteti o turma oarba si confuza care nu se mai excita decat la reactii "anti". Tot ce va misca de pe o fesa plina de celulita pe alta e posibilitatea de a striga intr-un context oarecare "Jos Guvernul!". Asta va anima pentru ca aveti senzatia ca asa dovediti lumii ca existati, ca n-ati murit, ca sunteti mai mult decat niste X dintr-o multime. Nu sunteti. N-aveti nici o putere, va agitati degeaba. Sunteti masa de manevra electorala, prosti cu stampile in mana si atat. Nimeni din cei cu adevarat puternici nu dau doi bani pe aspiratiile voastre de a salva lumea si n-ar avea nici un motiv sa o faca pentru ca sunteti haotici si isterici in toate demersurile voastre. Si va mai dau o veste - AOL si Yahoo! nu dau nimanui 5 centi ca sa-si salveze copilul. Because they're corporations. And corporations don't give a fuck!

Books and stuff

Zile banale cu multe cursuri, seminare, munca si alte lucruri plicticoase. Dupa ce am stat ieri vreo 5 ore in picioare prin instante, am descoperit una dintre cele mai geniale carti scrise vreodata atunci cand am ajuns seara acasa. De atunci nu ma pot dezlipi de ea, este incredibil de bine conceputa si spune niste adevaruri incredibil de mari. E vorba de o carte scrisa de Allan Bloom acum ceva vreme, care abia acum s-a tradus la noi si care trateaza din punctul de vedere al unui dascal modul in care sistemul educational american a rasturnat valorile traditionale ale comunitatii de peste ocean. Bloom face vorbire despre deschidere, toleranta si corectitudine politica drept noile religii ale americanilor, dar, ceea ce altii nu au facut inaintea lui, el are indrazneala artistica de a combate aceste puncte de vedere, de a invedera cititorului nocivitatea lor pentru axiologia postbelica a americanilor, cu o rigurozitate stiintifica demna de un profesor de filozofie politica. Una peste alta, un must-read intr-o epoca in care suntem bombardati de americanisme, de o cultura care are pretentia de a deveni globala prin deschiderea si toleranta ei infinite, dar in spatele carora se ascunde o anti-cultura profund distrugatoare pentru individualitatea celorlaltor natiuni, dar si pentru morala si constiinta propriilor ei cetateni.

Your wish is my command

De cateva zile am un numar din ce in ce mai mare de dorinte. Imi doresc sa nu mi se mai intrerupa apa calda. Imi doresc ca autobuzele sa fie pustii. Imi doresc ca vecinii sa imi raspunda la salut atunci cand ne intalnim in lift. Imi doresc sa nu mai fie un lux exorbitant cumpararea unei carti. Imi doresc sa nu mai existe oameni care asculta muzica in troleibuze direct de pe telefonul mobil, fara casti. Imi doresc sa nu mai exista Romanica, ci doar Romania. Imi doresc ca, brusc, toti oamenii care nu stiu tabla inmultirii, care nu au auzit de Shakespeare, care nu se spala si care nu cunosc abrevierea carei institutii este ONU sa moara. Si mai imi doresc sa dispara Gigi Becali ca si cum n-ar fi fost nicicand. Where is Jim the Djinn when you need him?

Consecinte

Uite ce se intampla cand te tag-uieste o prietena. Sa vedem cum stam cu preferintele.

1. Trei locuri care imi plac in Bucuresti:
- Galleron
- stradutele labirintice paralele cu Magheru, dintre Romana si Universitate
- Bucurestiul vechi

2. Trei locuri pe care le detest in Bucuresti:
- esplanada din fata Teatrului National
- Piata Romana
- Piata Unirii (in special zona din dreptul McDonald's-ulu

3. Trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii
- Krishna
- Bonsai
- Preoteasa (prietenii stiu de ce)

4. Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti
- gropile
- diferentele obscene dintre hotelurile de lux cu parcarile lor minunate si restul
- traficul imposibil
* mentiune speciala - faptul ca autobuzele vin o data la 20-25 de minute

5. Cel mai de fite cartier
- Zona dintre Romana si Victoriei

6. Cel mai urat cartier
- RFG (Rahova - Ferentari - Giurgiului

Cam atat pentru astazi. Ca sa pasez nebunia mai departe, taguiesc si eu pe Miriapod, Nenorocitu si Monsoux.

Miscellaneous

Am avut cateva zile cu experiente diverse. Mi s-a pus pata rau de tot pe Panic! at the disco si a lor Lying is the most fun a girl can have without taking off her clothes. Am impartit un metru patrat de troleibuz supraaglomerat cu un skinhead, o tipa cat se poate de goth and some emo chick, eu fiind imbracat in costum, cu palton, fular si servieta in mana si mi-am dat seama ca intr-adevar Bucurestiul e un inifint mozaic socio-cultural. Astept cu interes meciul de asta-seara al Stelei si ma pregatesc pentru o conferinta care se anunta interesanta si care va avea loc Joi in Amsterdam Cafe. Tema - rolul presei in formarea gandirii politice a tinerilor cu invitati ca Mihai Gadea, Emil Hurezeanu sau Robert Turcescu. Zilele trecute discutam cu un amic despre muzica romaneasca, despre care el credea ca e "ok, in ansamblu". Mie imi sunau in minte versurile unui personaj a carui muzica mi-a fost apropiata multi ani - "Concert la claribot, gimbon si saxocar/ Te stiu ca esti fagot si ca faci scratch-uri la fermoar". Ah, si am mai fost si la facultate si birou, dar e neinteresant.

Btw, stie cineva ce inseamna dress code - smart casual?

O zi buna

Nu e reclama la Joe. E reclama la una din putinele zile bune pe care le-am avut in ultima vreme. La birou la 8 (mda, la fel de nasol ca in toate celelalte dimineti), la un pranz copios cu un foarte bun prieten pe la 1, la facultate la 4, la premierea facuta de Ambasada SUA si Facultatea de Drept pentru studentii cu cele mai bune rezultate la Drept Administrativ de la 6, acasa la mancarica si somnic ulterior. Superb...

In alta ordine de idei, va rog sa nu mai vizitati acest blog in cautare de scandal. Nu vreau trafic, nu vreau atentie, nu vreau reclama. Am scris doua vorbe despre eloa ca asa am vrut eu. Aveti ceva de obiectat, dati-va cu teslele in coaie pe blog-urile voastre ca de-aia le-aveti. Intrati sa comentati, atunci fiti civilizati ca niste intelectuali ce va aflati.

Probleme, Gogule?

La adresa asta se gaseste un blog care ma fascineaza de cateva saptamani. Nu pentru ca mi-ar gadila orgoliul cantitatea nemasurata de prostie care se desfasoara pe-acolo, nici efluviile de imbecilitate care iau cu asalt internetul, ci pentru ca victima acestor torturi intelectuale e o fata care chiar are o idee, dar toti masculii sunt prea ocupati sa fie masculi ca sa priceapa.

Las la o parte razboaiele de gherila dintre anumiti iepurasi si anumite domnisoare si ma gandesc la scopul blog-ului. Confidential, cica eu as fi singurul care s-a prins. Sau printre putinii. Ideea e ca, daca mergem pe firul apei, fie c-o luam in sus sau in jos, ajungem in mod paradoxal in acelasi loc. In orice societate, in functie de gradul ei de evolutie, cele doua sexe beneficiaza de portrete diferite, distincte. Treptat, asperitatile portretelor s-au mai atenuat si azi putem vorbi, cel putin la nivel teoretic, ideatic si legislativ, de o egalitate intre barbati si femei. Imaginarul colectiv nu este, insa, pregatit pentru un asemenea soc ideologic, asa ca omul de rand nu si-a apropriat aceasta viziune "progresista". Omul de rand, recte barbatul de rand, e porc si misogin si bea bere si sparge seminte si se uita la fotbal si ejaculeaza precoce si uita de preludiu si nu spala vasele si se scarpina in buric si face aia si nu face ailalta si tot asa. Si ce daca?

E vorba de-o nuanta. E vorba ca un barbat care are multe amante e un mascul adevarat, iar o femeie care are multi amanti e o curva. E vorba ca daca rasturnam un pic tiparul, masculii infierbantati isi cer drepturile cu o vehementa demna de o cauza mai buna. Pune-le o pusca in mana sa-si apere tara, se pisa pe ea. Pune-i in Parlament sa conduca tara, se culca. Spune-le ca o au mica, te omoara. De ce? Pentru ca intr-adevar o au mica si ii irita ca cineva vede prin pantalonii lor Zegna si prin boxerii lor Hugo Boss cat de mica e si le zice asta in fata. De fapt, ce dracu', nu e vorba de-o nuanta, e vorba de marime.

Traducand totul intr-o butada, barbatul are intotdeauna dreptate. Complexele si frustrarile masculine nu sunt cu nimic deosebite de cele feminine. Sunt la fel de innabusite de un orgoliu nemasurat si rabufnesc la fel de penibil in accese de furie, isterie sau bravada. Diferenta e ca femeile stiu sa faca asta intr-un mod diferit, altfel. Si-o asuma si ele asa cum ne-o asumam si noi, sigur, dar un orgoliu feminin ranit nu se va traduce niciodata in pagini intregi de invective. Bunul simt desparte sexele.

Si acum revenim. Ce vrea tanara sa faca? Un manifest. Ce vor ceilalti sa faca? S-o discrediteze. N-are coaie sa apara la nu stiu ce idiotenie de emisiune la radio, deci e clar, e o ratata, o nefututa, o alta proasta care nu vrea decat sa-si faca reclama pe spinarea reputatiei membrilor blogosferei. Bineinteles. Unii vor mai mult, vor s-o cordeasca. OK. Altii, mai cerebrali de felul lor, se prefac ca inteleg. Fals - si ei vor s-o cordeasca, dar au invatat sa faca apel la latura lor sensibila. La ce se reduce totul? La infinite tentative adolescentine de a agata gagici pe mIRC, doar ca acum avem de-a face cu un blog. Ceea ce e nasol e ca Lapusneanul avea dreptate: "Prosti, da' multi..."

...return of the Jedi

Little Baby Swastikkka is back. Expect regular updates from now on.