About pushing your luck

Hai sa vorbim despre noroc. E misto sa ai noroc. Mai copiezi la un examen si nu esti prins. Mai bagi o bila in plus la biliard. Mai gasesti 10 mii pe strada. Nasol e atunci cand ti se pare ca ai prea mult noroc. Incepi sa cauti moduri in care sa-l consumi si unde nimeresti? La cazinou.

Am descoperit cazinoul prin clasa a 12-a. De-abia implinisem 18 ani si, datorita unor povesti ale lui Robert Turcescu, am mers sa vad cum e. Imbracat frumos, fara nici un ban in buzunar, dar cu multa curiozitate, am dat buletinul la intrare, m-am lasat fotografiat si am intrat. Era ceva incredibil. Se invarteau multi bani, femei frumoase, mancare si bautura gratis, ceva senzational. Am aruncat si primii bani la masa de ruleta. 500 de mii, care nici macar nu erau ai mei. Am pierdut. Cum se astepta toata lumea, de la inventatorii jocurilor de noroc de ieri la managerii de cazinouri de azi si de maine, am venit si a doua oara. Ca sa recuperez paguba. Am mai castigat, am mai pierdut, era frumos.

Imi luam portii extra de adrenalina atunci cand jucam ultimele sute de mii din buzunar si castigam. Mergeam cate 3-4 si ne ajutam, ne "reparam" unul pe altul. De-a lungul timpului, unele profituri s-au concretizat in perechi de adidasi, tricouri sau telefoane. Alte profituri au reintrat in buzunarele largi ale cazinoului. Pierderile au consacrat vorbe vech si pline de miez in vocabularul ruletistilor - cand castigai, erai stihie (a naturii), cand pierdeai erai stafie, ca nu prea mai aratai a om dupa ce intrai "la ruleta" cu cateva alocatii plus banii de buzunar pe cateva saptamani si ieseai fara sa mai ai bani macar de o guma de mestecat sau de un drum cu taxiul pana acasa.

Sunt cateva luni bune de cand n-am mai intrat intr-un cazinou. Am reusit sa mai pun bani deoparte de-atunci. Nu regret nici un leu din banii tocati acolo pentru ca a fost distractiv - eram cu prietenii mei, beam, mancam si ne distram. un calcul simplu ne arata ca nici nu prea ieseam in pierdere pentru ca de multe ori pierdeam un milion, dar mancam si beam de vreo doua. Si tot asa. Probabil ca a fost, insa, o experienta importanta mersul asta la ruleta, pentru ca am invatat multe. Primul lucru care imi vine in minte e acela ca doar prostii cred in noroc si ca trebuie sa-ti faci norocul cu mana ta - e mai sigur asa. Al doilea ar fi faptul ca, pe lumea asta, nimeni nu vrea sa-ti dea, toti vor sa-ti ia. Si al treilea acela ca infrangerile sunt mai usor de suportat alaturi de prieteni.

Chiar daca e un pic rasuflat sa vorbesc pe un ton moralizator, cred ca experienta jocurilor de noroc e genul de experienta despre care vorbesti la modul "am facut-o eu, nu e nevoie s-o mai faci si tu". Mai bine nu, chiar daca sunt si lucruri bune acolo. "Roulette and blackjack, builders of Paradise" - that's just bullshit!

Rosia Montana

N-am gasit nici o poza cu afisul de la FanFest-ul de anul asta, care se desfasoara maine, asa ca o sa ma rezum la cuvinte.

De ce FanFest? Ce vrea FanFest? vrea sa salveze Rosia Montana? De cine? Putinii locuitori din zona, saraci lipiti, de-abia asteapta banii si casele noi promise ca sa se mute de-acolo. Mediul inconjurator? S-au facut altele mai rele si mai putin profitabile pentru partile implicate. FanFest nu vrea sa salveze nimic? Atunci de ce deghizam concerte adunatoare de bani si vanzatoare de mici, bere si voie buna in manifeste sociale? De ce facem dintr-un spectacol ca oricare altul o chemare la o batalie a nimanui doar ca sa fim rebeli? Problema de la Rosia Montana se poate rezolva in doi timp si trei miscari - referendum. Local sau national. Omul mai direct sau mai putin direct interesat isi da cu parerea. Fara jumatati de masura, fara organizatii obscure care mananca o paine pe spinarea indeciziei sau indolentei oamenilor, fara spectacole de doi bani in urma carora raman tone de gunoaie exact in mediul care se cere imperios salvat. De ce nu se face asta? Pentru ca romanul nu se dezminte - nu se hotaraste nici hais, nici cea pana nu se lamureste. E obsedat. Daca cineva vrea sa-l fure? Daca cineva castiga mai mult decat el? Daca cineva fura mai mult decat el? Ce face capra vecinului? Eternele intrebari care domnesc in spatiul nostru infinit ondulatoriu.

M-am plictisit de initiativele rebele ale nimanui. A fost StufStock. Sa salvam Vama Veche. A fost inutil, in Vama inca se construieste, inca sunt betoane, inca sunt goniti rockeri. Ce rost mai are el? Deja nu mai e un manifest, e o masinarie de produs bani. Lumea vine, bea bere, mananca mici, fumeaza iarba, face consumatie. Se cheltuie. banii astia se duc undeva. Nu la Vama Veche, ci in niste buzunare. La fel e peste tot, FanFest, StufStock, spuneti-i cum vreti. Naivitatea tinerilor iubitori de patrie, natura si bere e exploatata de scheme de marketing. De ce? Pentru ca se poate. Nu dau doi bani pe misionarismul asta ieftin, tip "hai sa ne adunam si sa salvam planeta", nu pentru ca as fi un adept al pasivitatii, ci pentru ca aceste asa-zise intruniri nobile ale oamenilor carora le pasa nu sunt nimic altceva decat balciuri organizate la care se strang bani din care unii se ingrasa, altii se imbata si toti o duc la fel de rau ca si inainte din punct de vedere ecologic.

Dar asta e doar ce cred eu. Poate nu e asa, poate militantele nefutute de la Rosia Montana pun in miscare un angrenaj urias care va salva universul de la poluarea absoluta. Poate militantii drogati sau beti morti din Vama vor alunga betoanele si vor lasa loc scoicilor si nisipului. Poate au facut-o deja si nu vad eu. Poate vom avea o noua generatie de parlamentari, hipioti pletosi iubitori de spatii verzi. Oricum ar fi, primul pas ar fi ca rebelii fara cauza sa nu mai stinga tigarile pe jos, sub bocanci, la concertele astea. Macar atat, ca sa nu ne cacam la masa la care mancam.

De zi cu zi

Aseara am fost la o bere prelungita si ceva Magic. Mi-am facut, in sfarsit, rost de un clasor pentru carti. Azi am facut un drum pana la facultate pentru ca o sa am de dat niste reexaminari luna viitoare si voiam sa aflu datele. Destul de nasol, pentru ca doua dintre ele sunt in aceeasi zi, dar sper sa ma descurc. Profit de ocazie sa va recomand cea mai buna placinta cu branza si stafide din Bucuresti - un mic bar/restaurant care se cheama "Clasic", undeva intre rondul de la Kogalniceanu si facultatea de Drept. Merita!

Am o dispozitie naspa. Si nu cred ca mai plec la Timisoara, ci mai degraba la Sibiu sau in zona.

Despre vestimentatie si alti demoni

Din ciclul "cu ce ne mai imbracam azi ca sa vada toata lumea cat suntem de cocalari", va prezint urmatoarele chestii pe care le-am vazut scrise pe tricouri la mare. Va ganditi voi cam ce culoare avea pielea purtatorilor.

Locul 1 cu coronita - "De Puta Madre Traficante"
Locul 2 - "Gigolo Latino €500 x night"

Astea sunt cele din topul rusinii. In schimb, un tricou cu un mesaj misto, pe care insa nu l-am vazut eu, ci un amic, zicea "Vafa en culo la polizia". Iar amicul insusi purta un "I'm #1 so why try harder", care e un text deja cunoscut, dar de efect, mai ales ca asta era tricoul din afisul concertului FBS.

Retoric, asa, ma gandeam ce-ar fi sa-mi scriu si eu, pe langa tricoul cu "Man Whore", unul cu "De Puta Madre Cocayna". Bineinteles, in mod intentionat cu "Y" si in mod intentionat cu un cuvant care n-are nici o legatura cu restul sintagmei. De ce? Pentru ca pot.

I'm Back II

Am ispravit si cu marea. N-am mai fost la Fatboy ca mi-a fost lene, dar mi s-a povestit ca a iesit misto, cu un show de 2 ore in care publicul a fost foarte implicat si cu un after-hours sublim semnat Haute-Couture de la Suie. Am descoperit placerea absoluta de a lenevi pe plaja o dupa-amiaza intreaga cu o carte si un iPod, cand simti cum te inteapa cate o scoica si vezi pescarusii cum se rotesc deasupra ta. Am mancat chili con carne, enchiladas si burritos pana n-am mai putut, totul udat abundent cu Desperados si tequila. Note to all interested - in Costinesti preturile sunt rusinoase fata de Jupiter, unde am stat eu, asa ca acolo am reusit sa beau tequila buna (da, chiar buna) cu 20 de mii shot-ul. Anyway, am preferat sa evit susele estivale, dar am pierdut o seara la cinema la Codul lui Da Vinci si, oricat de infect ar fi filmul in sine, seara a fost foarte misto din motive pe care nu le pot face publice. In rest, culcat la 5 dimineata, trezit la 12 in cel mai rau caz, asa ca sa nu se intrebe nimeni de ce nu se vede pe mine ca am mers la mare.

In alta ordine de idei, am de facut publice doua lucruri:
1 - Din scoala generala si pana in ziua de azi ascult manele la petreceri. Nu ca un poponar sinistru, non-stop si nu am manele pe iPod, dar la cate o petrecere dansez cu placere pe ele. Asta pentru ca vad ca am ajuns subiect de tachinari si nu vreau sa creada cineva ca sunt ipocrit. Remus Talent merita sa moara cu prisosinta pentru ca e un manelist sinistru. Costum alb si palarie mov, wtf?! Da, am camasa creponata, chiar vreo 2, si am si pantaloni de in si ciocate, dar nu din alea penale cu varful ridicat in sus. Oricum ar fi, nu simt ca as datora vreo explicatie cuiva in ce priveste slabiciunea mea pentru o manea sanatoasa la un chef, dar poate e mai bine sa ofer o nota informativa publicului cititor.
2 - Plec la Timisoara la sfarsitul saptamanii.

Converse

Chuck Taylor a fost un baschetbalist american al anilor '20. La vremea respectiva, el a avut o idee - sa creeze un pantof sport suta la suta american. N-avea de unde sa stie ca acesta va deveni cel mai popular pantof sport al tuturor timpurilor. In scurt timp toate echipele de baschet din America au ajuns sa fie incaltate cu pantofii sport Converse iar, mai tarziu, in timpul WW II, trupele americane au purtat aceeasi marca de incaltaminte. In anii '60 au aparut coversii scurti, aia care nu acopera glezna, dar si modelele colorate. Se depasise faza exclusiv alb-negru.

Pe masura ce tehnologia implicata in fabricarea pantofilor sport avansa si se perfectiona, cei de la Converse nu au reusit sa tina pasul. Din motive financiare, mai ales. Asa ca, prin anii '80, "The Chucks" au suferit o repozitionare pe piata americana - s-a trecut de la sport la contracultura, rebeliune, anti-establishment si asa mai departe. Conversii deja nu te puteau ajuta sa alergi mai repede sau sa sari mai sus, asa ca din alegerea numarul 1 a starurilor NBA, ei devin alegerea numarul 1 a vedetelor MTV, punkerilor, rockerilor, nostalgicilor hippie sau oamenilor "indie" in general.

Dincolo de faptul ca erau usori, comozi si puteau fi asortati cam la orice outfit, conversii implicau un statement - anihileaza din start ideea ca cel care ii poarta este controlat, subjugat de sistem.

In 2001 mitul Converse se spulbera. Compania intra in faliment iar cei care o cumpara inchid fabricile din SUA si muta productia in Asia. Singurul pantof sport 100% american va ajunge sa fie produs, ca toti ceilalti, de doi chinezi intr-o barca. In 2003 Nike a cumparat Converse si, beneficiind de bani multi, publicitate multa si un spatiu de comercializare enorm, a facut ca vanzarile de conversi sa explodeze. Distrugerea esentei acestor pantofi sport nu a trecut insa neobservata, asa ca oamenii au protestat iar Nike s-a conformat - sloganul Just Do It a devenit Just Don't Do It in ceea ce priveste conversii.

In ziua de azi, la preturi de la $30 in sus, se vand cam 33.000 de conversi pe saptamana in toata lumea. Imaginea lor a fost asociata cu cea a unor oameni sau idei über-hyped gen Coldplay, care poarta conversi la fiecare aparitie publica. Inainte de asta, tipii din Trainspotting purtau conversi in timp ce se drogau. Kurt Cobain s-a sinucis in conversi, etc. etc.

Una peste alta, e trist ca unul din ultimele branduri paradoxale ale lumii (autenticul brand anti-consumism si anti-sistem) a devenit "beaverized". Chuck Taylor a avut un vis, dar banii si indicatorii economici distrug vise.

I'd like to sum up by pointing out that, if Shakespeare were alive today, he would be well over 400 years old.

Fun in the Sun

Maine plec la mare. Trenul rapid 681 ma va duce direct pe litoral. Maine la 14:20 o sa vad marea.

Ce se mai intampla in lume in timp ce eu fac bagaje? Marian Oprisan e pe cale sa-si piarda locul de presedinte al Consiliului Judetean Vrancea. Nimanui nu-i pasa, poate doar celor direct interesati de a-i lua locul si farfuria cu ciolane. Ovidiu Tender si-a vazut ieri pentru prima data copilul nascut cu o luna si ceva in urma, pe care n-avusese ocazia sa-l vada deoarece se afla putin pe la puscarie. Pe caldurile astea, avantaj el ca a avut parte de racoare. Asa, si? Presa, penibila ca de obicei. O intrebau pe mama copilului, gagica "omului de afaceri" - "Cum a reactionat dl. Tender?". Cum dracu' sa reactioneze?! I-a dat un cap in gura lu' ala micu'. Femeia, cumsecade, zice si ea "Cum sa reactioneze, ca orice parinte. S-a bucurat.". Jurnalistul insista - "Si ce-a zis, ce a facut?". Asta suna exact ca intrebarile alea puse sinistratilor. Alora le luase apa porcul, televizorul si jumatate din casa, iar Catalin Radu Tanase ii intreba "Cum va simtiti acum ca apa v-a luat agoniseala de-o viata si ce-o sa faceti in continuare?". Mi se pare fenomenal.

Maine plec la mare.

Pe plan extern, Israelul bombardeaza Libanul, Libanul bombardeaza Israelul si Steaua s-a calificat in turul 3 preliminar al Champions League. Primele doua puncte nu ne intereseaza, ne inscriem in trend si chicotim "au mai murit cativa" cand vedem noutatile la stiri. A treia insa ne racaie urat de tot. Personajele sinistre de la conducerea Stelei, respectiv Gigi Becali si Meme Stoica, mi se pare ca devin din ce in ce mai monstruoase si penibile pe meci ce trece. Acum vreun an Meme batea un suporter. Orice oficial de la orice club din orice tara civilizata, daca ar fi facut asa ceva, acum ar fi cules capsuni si indreptat banane pe un camp in Spania. Meme, nu. El a ramas tot acolo, unde-l stim. La meciul din Supercupa cu Rapid, Meme iar s-a injurat cu aia pe-acolo, s-a facut de ras, apoi a pus pe site-ul echipei un comunicat de presa in care isi justifica faptele subumane prin aceea ca "s-au proliferat" injuraturi la adresa lui. LOL? In fine, acum cateva zile, Becali a fost acuzat de Cristi Borcea ca a cumparat meciuri ca sa ia campionatul trecut. Surprinzator sau nu, latifundiarul din Pipera n-a negat, ba aproape ca a recunoscut fatis. Rapidul sare in sus, noi ne intrebam cu ce am gresit ca acesti hoti sa ne fure si ultima bucurie si mandrie, fotbalul, iar Armata Ultra isi freaca pumnii asteptand sa bata niste belgieni. Asa, preventiv, poate-s pedofili. Ma gandeam sa initiez o petitie - toti cei care vad fotbalul ca pe un sport de traditie, toti cei care admira Steaua pentru trecutul echipei si pentru trofeele si rezultatele obtinute, toti cei care reusesc sa treaca dincolo de "Forzza Steaua", "sunt caine pana la moarte", "haide, hai, Rapid Giulesti" si sa aprecieze toate echipele pentru ca e roman iar acestea reprezinta Romania, toti acestia ar trebui sa semneze pentru curatarea fotbalului romanesc de oamenii care l-au distrus, alde Mircea Sandu, Mitica de la Liga, Copos, Becali si Stoica, Borcea si Netoiu si asa mai departe.

Maine plec la mare.

Mda, la urma urmei, nu ma prea preocupa decat faptul ca maine plec la mare si trebuie sa gasesc un mod de a ajunge din Jupiter in Mamaia la Fatboy Slim. Pana cel mai devreme sambata viitoare n-o sa ma mai cititi, dar nu-i nimic, n-o sa va citesc nici eu pe voi. Va salut din mersul trenului.

Maine plec la mare.