miercuri, februarie 28, 2007

Una buna impreuna

Din ciclul "Romania - mici fragmente de neant", azi in troleibuz in drum spre facultate, doua babe asezate una langa alta. Ambele imbracate in negru de sus pana jos de parca veneau de la inmormantare. Una citea asiduu dintr-o carte de rugaciuni. In dreptul fiecarei biserici lasa cartea pe genunchi, ridica ochii si isi facea cateva cruci bolborosind, probabil, o rugaciune. Cealalta se uita cu coada ochiului in cartulia respectiva. De fiecare data cand prima baba se lansa in tirada de cruci, ca la un semn si a doua o imita. Sincronizare perfecta. La un moment dat prima baba ajunge la o rugaciune cu titlul "Rugaciune pentru dusmani". A doua citeste titlul, da din cap neincrezatoare si zice: "Pe-asta citeste-o cu voce tare ca toti de-aici ne sunt dusmani..."

marți, februarie 27, 2007

Urecheala

Cotidianul nostru, al tuturor, Libertatea, scrie in numarul de ieri despre primarul nostru, al tuturor, Marean "care este" Vanghelie. Ce scrie? Ca omul i-a invitat pe tinerii social-democrati la Bamboo ca sa le castige voturile pentru sefia filialei PSD Bucuresti. Ce mai scrie? Ca Vanghelie a declarat cu privire la contracandidatii si detractorii sai, printre care Nicolae Banicioiu, cel mai TSD dintre TSD-i (adica seful lor), ca o sa le faca acestora niste lucruri tare necuviincioase daca nu se calmeaza. Ce lucruri? "O sa-i iau, o sa-i bag intr-o camera, o sa le tai urechile si o sa-i fut in cur!". O singura nelamurire am - daca le taie urechile, de ce ii mai tine cand ii fute?

vineri, februarie 23, 2007

10 pentru tanarul roman (2)

10 proze romanesti pe care tinerii nu le mai citesc pentru ca sunt predate prost sau deloc la scoala. Ordinea e aleatorie, nu e un clasament, ci o lista.


1) Marin Preda - Morometii (pentru ca vesnicia s-a nascut la sat)

2) Liviu Rebreanu - Padurea Spanzuratilor (pentru ca drama unui razboi nu poate fi inteleasa decat privita in detaliu)

3) Mircea Cartarescu - Nostalgia (pentru ca prea putine scrieri postmoderne merita citite)

4) Camil Petrescu - Patul lui Procust (pentru ca e greu de gasit o fresca mai credibila a unei societati si a unor sentimente)

5) Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii (pentru ca Dumnezeu se afla ascuns in cele mai chinuitoare orori)

6) Alexandru Paleologu - Bunul-simt ca paradox (pentru ca o monografie a celor sapte ani de-acasa e mereu de actualitate la noi)

7) Mihai Eminescu - Sarmanul Dionis (pentru ca e altfel)

8) Mircea Eliade - Nunta in cer (pentru ca scriitura lui Eliade nu se compara cu nimic altceva)

9) Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche (pentru ca Gore Pirgu)

10) Mihail Sadoveanu - Hanul Ancutei (pentru ca si povestile de la gura sobei au farmecul lor)

marți, februarie 20, 2007

Prima oara

Astazi am avut o experienta inedita la un curs care se anunta foarte plictisitor. O profesoara de la facultate, al carei nume nu cred ca prezinta importanta, a recunoscut in fata unui amfiteatru plin ca in timpul sesiunii a primit telefoane si interventii de la diverse personaje care ii cereau sa favorizeze un student sau altul la examen. Stiu ca nu e ceva nou sau ceva nemaiauzit ori de necrezut. Insa este prima oara cand aud un profesor recunoscand asta sincer si, in acelasi timp, acuzandu-i pe cei care recurg la astfel de subterfugii de imoralitate, lasitate si impostura. Prin atitudinea sincera pe care a avut-o si prin modul foarte uman si onest in care a purtat discutia, doamna in cauza m-a impresionat. Mi-a aratat ca exista oameni care vad dincolo de furt, minciuna si impostura, care nu "pun botu' " la orice manevra, care inteleg sa caute valoarea unui om dincolo de ceva atat de susceptibil de a fi falsificat cum este o nota. Daca toti profesorii ar fi asa, probabil ca invatamantul romanesc ar arata cu totul altfel. Dar chiar daca nu sunt, raman cu satisfactia de a vedea in jurul meu, timp de o ora, cateva chipuri vinovate, ingrozite de faptul ca, in gluma, numele lor ar fi putut fi facute publice si umilinta totala le-ar fi batut la usa.

luni, februarie 19, 2007

10 pentru tanarul roman (1)

10 romane straine pe care, dupa parerea mea, orice om ar trebui sa le citeasca macar o data in viata.

1 ) F.M. Dostoievski – Demonii (pentru ca prezinta abisalitatea spiritului uman intr-o maniera unica si inegalabila)

2) Thomas Mann – Muntele vrajit (pentru ca crestinismul inseamna comunism)

3) Vladimir Nabokov – Ada sau Ardoarea (pentru ca senzualitatea nu cunoaste varsta)

4) Haruki Murakami – La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (pentru ca imaginatia orientala nu poate fi decat rareori ajunsa din urma de cea occidentala)

5) James Joyce – Ulise (pentru ca omul isi deduce framantarile absolute din detalii atat de banale)

6) Mihail Bulgakov – Maestrul si Margareta (pentru ca pana si Satana e neputincios in fata energiei spirituale infinite a iubirii)

7) Herman Melville – Moby Dick (pentru ca altfel n-am intelege cum salbaticia mimeaza, de fapt, domesticirea)

8) Leonid Andreev – Jurnalul Satanei (pentru ca Diavolul e mic copil pe langa Om)

9) Truman Capote – Mic Dejun la Tiffany (pentru ca este experienta absoluta a nimicului, incomparabil mai buna decat The Catcher in the Rye)

10) Franz Kafka – Castelul (pentru ca fiecare dintre noi traieste, uneori, intr-un sat inzapezit si absurd)

joi, februarie 15, 2007

Scarile Levantului

Amin Maalouf este un scriitor libanez considerat unul dintre cei mai buni povestitori contemporani, mai ales atunci cand vine vorba de evocarea unor universuri orientale, mistice si ispititor mirositoare. Auzisem multe despre el, dar foarte recent am reusit sa-mi fac drum sa cumpar una din cartile lui. Absolut intamplator am ales Scarile Levantului, dar se pare ca alegerea a fost una fericita.

Cartea debuteaza destul de banal si vag exagerat, cu modul in care doi barbati se cunosc si unul ajunge sa il descopere pe celalalt in cele mai intime detalii. Pe parcursul a 4 zile, Ossyan Ketabdar destainuie unui strain o viata monumentala si o existenta abisala, povestindu-i acestuia despre mocirla mlasinoasa a razboiului si a unui azil pentru bolnavi mintal si despre aerul rarefiat al inaltimilor iubirii si paternitatii. Interesant este modul in care autorul scrie intr-un mod extrem de oriental despre lucruri cat se poate de occidentale (se simte timiditatea si pudoarea levantinului in descrierea Clarei) si intr-un mod extrem de occidental despre lucruri foarte orientale (concizia, eleganta si obiectivitatea cu care trateaza subiectul conflictelor dintre evrei si musulmani in Palestina). Prin cartea aceasta, o carte a dragostei dintre un musulman si o evreica, a razboiului spiritual dintre occident si orient, a disensiunilor din sanul ambelor culturi, Maalouf construieste o punte intre apus si rasarit si propune cititorilor sai o cheie pentru descifrarea unei noi perspective asupra conflictului ancestral dintre cele doua civilizatii.

Scarile Levantului este o carte a devenirii si a lipsurilor. Este o scriere despre departare si apropiere, despre suisuri si coborasuri, despre alternative. Maalouf transpune drama unor culturi antagonice in tragedia unei familii frante de diferente etnice, familie despartita de cateva zeci de kilometri, dar de o granita spirituala de netrecut. Subzistenta iubirii este o platitudine care nu isi gaseste locul in aceasta carte. In schimb, sentimentul mutilat de orgoliile si excesele lumii exterioare este analizat profund, studiat in detaliu, sub un moto pe cat de simplu, pe atat de cuprinzator: Eu nu sunt un trecator.

marți, februarie 13, 2007

Wreath of Barbs


Grinding binding taking away
Needles above the prey
Wreath of barbs

Open eyes reading nothing
A sky harsh blue grins black


Zvon de inmormantare peste orasul adormit. Ne asteapta...

duminică, februarie 11, 2007

ultimul examen

lipsa acuta de chef.

vineri, februarie 09, 2007

IDM

Am descoperit recent ca unele dintre trupele mele preferate, respectiv Aphex Twin si Jackson and his Computer Band, sunt catalogate de wiki drept exponente ale genului Intellectual Dance Music. I haven't been so proud in a long time!

*twisted grin*

duminică, februarie 04, 2007

10 little indians

Rude girl tagged me so now I'm supposed to share with all you voyeurs and serial killers out there 10 little known things about me. The more I think about it, the more this turns into quite a predicament...Let's see...

1 - I hate wearing smart and formal clothing, though odds are you'll catch me wearing something like that more often than wearing baggy jeans and t-shirts.

2 - I've been secretly planning to quit smoking for the past two months or so. So far, I'm only getting better and better at postponing and delaying the inevitable. Might be a useful perk for later on in life.

3 - I gave up reading most blogs in my blogroll a while back. I'm waaaaay to lazy to read online after I spend almost every day reading from dusk till dawn.

4 - I feel guilty about listening to glam rock, electroclash, hardcore, punk and drum'n'bass at the same time.

5 - I'm a huge fan of Florin Salam and Doru Calota. They create the most amazing lyrics I was given the chance to hear in Romanian music.

6 - I go to church almost every other week.

7 - I'm fascinated by the prospect of becoming a lawyer because the idea that simple ordinary people will someday fear me really turns me on.

8 - I dream of writing a novel, someday. So far, I'm sticking to short prose and poetry.

9 - I took first prize in every one of my first 8 years of school. Then I went to high-school and took up smoking, drinking and casual sex.

10 - I used to be last one picked in my classroom's football team. My favourite game has always been poker, rather than football.

Bonus Track: As geeky as it may sound, I still play computer games when I get the chance.

Now, who to tag, who to tag? I know! I won't tag anyone. It's the end of the line, boys and girls.

sâmbătă, februarie 03, 2007

What makes your skank head tick?

Bet ya' posing hard
So secure a smacked up cuntie bitch
Now you're stuck for words
Scrambling for sarcastical wit
But I got that special knowledge
Of the crap that makes your skank head tick
All that brave you like
All that shirty pretense
You deny, yourself, deny


Get off, get off me!

joi, februarie 01, 2007

Bill Gates

Bill Gates a venit in Romania, toata lumea stie asta deja. Probabil ca toata lumea stie si de ce. Eu nu. Am auzit ca inaugureaza un nu-stiu-ce, dar, sincer, nu asta ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza e socul pe care l-am avut aseara privind stirile. Am fost uluit de faptul ca "bomba" jurnalistica prezentata de stiristii nostri a fost aceea ca "Bill Gates a plecat de la aeroport cu o masina si a oprit pe drum la toate semafoarele!!!". Este socant sa constat ca nesimtirea si tupeul au devenit o obisnuinta pentru romani astfel ca orice comportament care contrazice regulile obrazniciei este, automat, subiect de senzational. Oare comportamentul sfidator al "miliardarilor de carton" din Romania s-a insinuat atat de profund in mentalul colectiv al romanilor incat a devenit normalitate? Oare tupeul celor cu bani, care ii umilesc constant pe cei fara bani, a devenit o stare nu doar de fapt, ci si de drept la noi? E oare normal sa fim uimiti de faptul ca un businessman, indiferent de cati bani ar avea, nu cauta sa adapteze regulile din jur, reguli instituite in folosul celor multi, potrivit propriilor lui interese, ambitii sau orgolii?

Vreau sa intreb, adica, de ce NU ar fi oprit Bill Gates la semafor? E un om ca toti oamenii, ce se deosebeste de noi, ceilalti, doar prin banii pe care ii are. Nu reprezinta niciun stat, nu este purtatorul niciunei autoritati guvernamentale, nu are dreptul si nici nu solicita primiri pompoase sau oficiale in tarile unde se duce. De ce ar beneficia de un tratament special, de ce s-ar institui ad-hoc privilegii pentru el? Pentru ca vine sa ne dea pomana? Nu asta face. Vine sa faca un business, vine sa construiasca, vine sa investeasca si sa creeze locuri de munca pentru care va plati salarii. Nimic din asta nu e pomana pentru ca nimeni nu va primi nimic de la el fara sa munceasca in contrapartida. Dintre toti oamenii din lume, Bill Gates probabil ca este exponentul cel mai vizibil al principiilor capitaliste. Mai mult ca oricare alt om de afaceri, Bill Gates NU va da pomana in sensul asteptat de romani. Pentru ca una e sa ajuti copii orfani sau bolnavi de SIDA din tari subdezvoltate si alta e sa vii sa arunci cu bani de pe Maybach cum face Gigi Becali. Pomana becaliana a devenit arhetipul "caritatii" la romani, or nimeni in lume, oricati bani ar avea, nu va face niciodata asa ceva. Pentru ca e imoral si contraproductiv, pentru ca e sfidator si umilitor pentru cei care primesc pomana. Bill Gates nu a venit sa umileasca, asa cum s-au obisnuit romanii ca fac toti oamenii cu averi fabuloase.

Romanul s-a desensibilizat si a pierdut orice simt al moralei sau al demnitatii. Romanul nu se mai mira cand e scuipat sau umilit de un om bogat ci zice boda-proste daca acel bogatan isi insoteste flegma sau sfidarea cu un cadou, cu un ban, cu o "pomana". Atitudinea asta e inspaimantatoare in sine, dar ceea ce o face si mai terifianta este atitudinea mass-media de a o incuraja, de a o promova si, mai grav, de a se arata socata si aproape ultragiata de incalcarea regulilor nescrise ale nesimtirii miliardarilor mioritici.