Despre mine, despre tine, despre noi...

A inceput sa ma calce pe nervi tara asta si cei ce locuiesc intr-insa. Prea mult bagpulism. Prea mult “la altii e mai bine”. Prea multa lene si prea multa prostie. Romanii au luat cam in serios faza cu aurea mediocritas. Dar cel mai rau ma calca pe nervi aia care mimeaza mediocritatea ca sa se integreze. Sa faci pe prostul, uneori, e o arta sau cel putin o calitate. Sa faci pe prostul ca sa te amagesti ca apartii unei comunitati e o aberatie. De ce sa-ti dai singur cu tesla-n oo, pardon de expresie? Ca sa nu starnesti ura si invidia vecinilor? Ca sa nu-ti scuipe in cafea colegii de munca? Ca sa nu-ti bage strambe binevoitorii care te inconjoara? Ca sa le-arati ca esti de-al lor, ca nu trebuie sa se teama de tine ca de un animal salbatic, ca pot sa te invite la petrecerile lor, in grupurile lor, ca pot sa te sune din cand in cand sau sa-ti daruiasca cd-uri cu muzica de cacat pe care o asculta ei? De-asta vrei tu sa pari mai prost decat esti, ca sa te salute cunoscutii pe strada in loc sa te injure si sa traverseze pe trotuarul celalalt?

Inseamna ca esti complet cretin. Inseamna ca nu oferi valoare nimanui decat prin prisma unei imagini pe care acea persoana o are in ochii colectivitatii. Inseamna ca un om nu e decat o suma de pareri si perceptii ale altora. Ceilalti stiu. Mereu simt cand cineva e deasupra lor si mereu se bucura cand acel cineva se preface a fi la nivelul lor. Stii de ce? Pentru ca, in timp, chiar o sa fii la nivelul lor. O sa incepi sa nu mai observi linia care va desparte. Linia cartilor citite, a muzicii ascultate, a locurilor vizitate, a culturii, a ambitiei, a efortului. O sa te prefaci ca esti ca ei pana cand chiar o sa fii. Exact ca ei. Vrei sa iti faci tie o favoare oferindu-ti un sentiment de liniste si apartenenta la un grup social, dar de fapt le faci lor o favoare cand le dai inca un bonsai pe care sa-l taie pe la varfuri si sa-l pastreze mic si gol. Iti infranezi ambitiile pentru ca incerci sa nu pari orgolios. Iti infranezi sperantele pentru ca ei iti spun ca sunt meschine, ca prietenii sunt totul, ca cel mai important e sa faci parte dintr-un grup. Sa fii de-al lor. Ei te mint si tu esti prost si pui botu’.

Daca ei n-au stiut sa ia nimic din viata asta, sa nu iei nici tu, sa nu cumva sa fii vreodata mai bun, mai frumos, mai destept, mai educat, mai stilat sau mai bine hranit. Si tu te complaci. Pentru ca “asa e la noi, nu e ca la altii”. La noi oamenii se complac in mediocritatea asta mocirloasa ca sa pastreze relatii bune cu vecinii de palier, de birou, de serie, de generatie, de toate cele. Asta e specificul romanesc, decat sa vrem sa ne autodepasim, mai bine-un cantec vesel sa cantam, decat sa vrem sa fim mai buni, mai bine stam frumos in "rand cu lumea" si suntem modesti, bine vazuti si acceptati.

Ma cac in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Relationship

+

=

Happy

Pana azi n-am stiut cum e sa afli brusc ca toata viata ta e super tare, ca viitorul tau e pe maini bune, ca tot ce ai facut pana acum are un rezultat clar, concret, imediat, ca esti pe un drum sigur catre o cariera de succes intr-un loc in care putini sunt cei care numai indraznesc sa spere ca vor ajunge intr-o zi. Azi am aflat cum e sa simti toate astea. E al dracului de bine. Dupa un weekend care nu anunta mare lucru sa afli ca cineva acolo sus iti pregateste succesul profesional e ceva special. It's the "wow!" factor.

De prin Sibiu

Am fost 3 zile, de vineri pana aseara, langa Sibiu la un concurs de pledoarii organizat de cativa colegi si profesori de-ai mei. Super obositor, dar foarte satisfacator din alte puncte de vedere gen cel profesional. Concluziile sunt simple: NU mergeti niciodata la pensiunea Mai din Rasinari, chiar daca are 5 margarete, pentru ca apa calda si cablul TV sunt cu program; eu am stat intr-o alta vila care inca nu a fost data in folosinta (avea restaurantul inca neterminat) unde conditiile au fost mult mai bune (apa calda la discretie, caldura non-stop, canale cu filme porno) desi am inteles ca urma sa fie clasificata doar la 4 margarete. Mergeti sa mancati mici pe Dealul Negru pentru ca sunt cam la fel de buni ca aia de la Cocosatu'. Nu amestecati mai mult de 5 shot-uri de tequila cu whisky sau Red Bull ca iese nasol rau. Tineti minte ca una chiquita este principale, in timp ce una tequila este doar accesorium. Sibiul este un oras superb si la The Gallery se mananca ireal de bine. Feriti-va pen' ca am fost desemnat cel mai bun avocat din incinta.

Pozele sunt din diverse locuri din Sibiu, piata centrala, catedrala catolica, curtea interioara a primariei (sala cu acoperis de sticla, lift si lampi atarnatoare) si catedrala ortodoxa. La muzeul Bruckenthal nu am putut intra pentru ca era penurie de papuci fiind foarte aglomerat si noi fiind un grup de vreo 40 de persoane. N-am suferit, am avut mai mult timp sa mananc singura masa adevarata in 3 zile.

Biblic

Si a fost o seara si apoi o dimineata. Ziua a treia. Si atunci Dumnezeu a zis "Sa nu vedeti nimic din ce e in jurul vostru, sa fiti imuni la fiecare spasm, sa rataciti sub pantofi tremurul lumii, sa ucideti in voi dorinta de a va insfredeli in creierul si in inima aproapelui, intrebarea sa va fie tacere si pofta sa va fie sila si plictis, sa va pierdeti si sa nu va mai gasiti.". Si se facu...

De ce...

...nu pot sa scriu nimic atunci cand nu ies din casa?

La drum

In metrou orice gand e mai incet si inima bate mai rar de parc-ar bate adanc in subteran pe magistrala printre sine undeva, e totul mai calm si mai monoton si parca mai tolerabil chit ca dintr-un vagon supraaglomerat nu se gaseste nimeni sa te priveasca in ochi. N-am inteles niciodata de ce. Azi m-a privit o fata timp de cateva secunde si avea ochii mari si albastri si curiosi dar si-a dat seama brusc de indecenta de a privi in ochi un strain si si-a inecat privirea in conversii ei multicolori sau policolori vizibil rusinata de indrazneala ei adolescentina. In jurul ei numai chipuri goale, obosite, dezmembrate si descarnate si macinate de o infinita oboseala in fata vremii, vremurilor, vremilor, tara, tara, vrem ostasi. Chipuri egale si monotone, plate si cenusii. Chipuri flamande. De culoare, de miscare, de viata. Viata e in alta parte.

Si care n-are orbitele goale are urechile acoperite. Care nu se rupe de lume vizual, se rupe auditiv sau uneori halucinogen da’ hai sa nu bagam in asa ceva ca ne rupem tenisii in bordurile astea noi si ascutite. Nimeni nu mai suporta nimic din ce e in jur. Sunete, gemete, tipete, zgomote, urlete, viata, moarte, liniste, nimeni nu vrea sa mai auda nimic nu vrea sa mai vada nimic nu vrea sa mai stie nimic nu vrea sa mai fie. Se pefac toti ca isi apartin. Eu mie imi da’ nu e chiar asa ca exista mereu ceva care ti-e drag, da’ drag rau de tot de zici ca a fost candva o parte din tine si ai rupt-o intr-un acces de dezintegrare numai ca sa ai un totem al tau si numai al tau si tii in brate degetul tau mic de la picior ca sa-ti amintesti peste 5 ani l-ai gasit pe o banca, uitat, in Cismigiu, sub un copac si ce credeai ca e al tau pana la identitate e un cacat de gest imprumutat si transformat in grimasa masinala si scarpinat de cot. Ce deprimant. Nu-i problema, gasim fetisuri peste tot pe asflat si in cosurile de gunoi de plastic verde instalate prin grija unui dumnezeu de plastic verde care are grija sa nu ne lipseasca nimic niciodata vreodata candva.

Iubito, de maine tre’ sa facem cumva sa ne creasca niste casti in urechi si sa ne cada ochii. Ca nu se mai poate.

Intersectii...

Huaaaaaai, iubito, asta e cam metafizic, da' hai mai bine sa ne futem...

De maine, altceva...

Poftim cultura!

Alex: sa inteleg ca ai citit si tu Bagaul?
mary: mda
mary: si pe bune pe invers
Alex: dintre noi doi eu sunt ala impresionat si atins?
Alex: pe-aia n-am citit-o...tot a ei e?
mary: nu
mary: este adrian schiopu
Alex: daaaaa
mary: care cica e gay
Alex: uite acum citeam pe pulirom.ro
mary: si cum innebunea el unii barnati
Alex: fii antena ca ma stric de ras
mary: pulirom?
mary: :))
Alex: Se produce un melanj lingvistic pe alocuri irezistibil, uneori prea artificial, intre hermeneutica suspiciunii tip Baudrilliard si revelatii subculturale tip Tataee zice C. Rogozanu.
Alex: adica las-o-n pulamea cum ar veni
Alex: cum adica hermeneutica suspiciunii la Tataee?!
mary: cineva nu s-a futut de mult timp
mary: si a auzit bug mafia a zis asta e sex
mary: nu tre sa mai prestez...
Alex: ce laba trista
mary: right..
Alex: bai, nu, da' stai totusi
Alex: adica ce vrea sa zica?
mary: dar macar 'n pula mea sunt artisti
mary: pai lu asta adrian
mary: ii place muzica
mary: si fiecare capitol incepe cu ceva
mary: un refren, o poanta buna
Alex: melanj lingvistic...ok, asta inteleg, amestec de registre, de stiluri, poate de termeni, notiuni si eventual concepte, desi ma indoiesc
mary: pe urma trece la puli si alte alea
Alex: hermeneutica suspiciunii
Alex: HERMENEÚTICĂ s.f. Ştiinţa şi arta interpretării textelor vechi, în special biblice; ştiinţa exegezei. ♦ Ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s.f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.
Alex: deci interpretam, ce pulamea interpretam, suspiciunea?!
Alex: tuamne tumnezeule
mary: bai deci tu crezi ca eu am chef sa filozofez?
Alex: bai deci tu ma crezi ca n-am citit de multi ani asemenea aberatii?!
Alex: si Tataee e o revelatie subculturala
Alex: cred ca exact asta gandea cand statea pe veceu si compunea "bag pula-n tot, pun industria pe stop, nu e loc pentru cale de mijloc"
Alex: statea, se scremea si zicea..."moama ce revelatie subculturala sunt, sa moara mama"

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

Acum ca m-am calmat, pot sa rememorez cele cateva zile petrecute la Horezu de Pasti. Am ajuns la concluzia ca cei mai prosti oameni din Romania nu traiesc in Triunghiul Bermudelor Barlad - Vaslui - Husi, ci in judetul Valcea. Ospatari care nu stiu despre ce e vorba cand ceri "Dry Muscat de Jidvei", dar se lumineaza brusc cand le spui ca are pe eticheta o reproducere a "Fetei in fan" a lui Grigorescu; preoti care incurca versurile la slujba; localnici care merg pe mijlocul drumului (exact pe linia dintre sensuri, cea mai sigura zona dintre toate); patroni de pensiune care raman in prima zi de pasti fara cafea, oua si bere; oameni care isi trimit copiii la 3 dimineata in noaptea de Inviere sa joace tenis de picior in fata pensiunii inauntrul careia 80 de oameni sarbatoresc Pastele si 2 incearca sa doarma. Toate chestiile astea mi-au provocat o alergie profunda la zona aceea si la oamenii care traiesc intr-insa.

In alta ordine de idei, le multumesc tuturor celor care mi-au trimis aceleasi mesaje de Pasti ca si anul trecut, nepersonalizate, neindividualizate, nedezinfectate. Mi-au placut mult. Si tot in alta ordine de idei, am aparut alaltaieri in 7 Plus asa ca uite un prilej perfect sa-i multumesc Alexandrei.

P.S. Ratatat pana la loc comanda de cateva zile. Suna prea bine. Cand ajung la loc comanda voi fi terminat de recitit Bagaul Ioanei Bradea si ma voi fi dezvirginat in ale lui Pascal Brukner. Sa fie cu noroc.

Hai sa numaram nisipul...

Pentru ca aseara voiam si nu puteam. Sau puteam, dar nu voiam, am uitat. Mi-am fost strain si m-am gasit doar ca sa ma pierd la loc. Pamantul si minciuna mi-au fost mereu stiute, pieptul si gandul mereu simtite, viata si omul mereu ascunse. Nimic nu-mi apartine. Niciun cuvant, nicio lacrima, nicio pofta, niciun vis. Fiecare e o fractiune de secunda din viata mea captiva in eternitate. Fiecare transcende trupul si timpul si vointa. Intre timp o sa mananc, o sa dorm, o sa am copii si o sa mor, dar ele vor fi ramas acolo, memento-uri ale unor secunde pe care nu le-am stiut niciodata. O sa ma cac si o sa ma fut si o sa ma autodistrug, dar ele tot vor hohoti nervos de dupa un perete de netrecut. Au fost ale mele si m-au lasat in urma. Numai carnea poate sa-mi tremure sub degete pana intr-o zi cand mor nervii si cad dintii si se inchid ochii si ramane doar un ecou. Secunde mereu straine, ca o zvacnire de pleoape, mereu aproape, dar niciodata aici. Secunde blocate in infinit. Si ce suntem noi? O suma de secunde blocate in infinit. Nimic nu ne apartine. Termina-te, viata, si fa-te neant si mai da-i in pula mea pe optimisti.

De ce iubim femeile

Cum sa nu le iubesti cand una dintre ele poate sa scrie si sa cante asa ceva? Alexandrina le mantuieste pe toate. Pe femeile care vor sa ne schimbe, pe femeile mai usuratice, pe femeile cicalitoare sau pe femeile care nu ne lasa sa ne uitam la meciuri. Atata dragoste trebuie sa doara si ele mereu vor fi altfel decat noi. Vor intelege totul altfel decat noi. Mister...

Tu te-ascunzi pe sub copaci,
fereastrele mi le pazesti.
Astepti sa fac un pas, un gest,
aceste jocuri le detest.

Tu n-ai rabdare sa asculti,
gura mi-o-nchizi cand ma saruti
si ne iubim, ne iubim cand ne iubim, ca niste surdo-muti.

Numai tu poti sa astepti
cand zbor acasa.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase.

Poezii de dragoste, poezii de dragoste imi scrii,
poezii ca niste chinuri dulci.
Mai bine-ar fi sa scrii prostii
si sa te duci...

Eu numai una imi doresc - sa te iubesc,
sa te visez, sa te astept
si sa-ti arunc sageti in piept.

Numai tu poti sa astepti
cand zbor acasa.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase.
Numai tu, tu ma-ncalzesti,
cand ma dezvelesc ma invelesti.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
tu, cu buzele reci, cu mainile reci.

Alexandrina - Numai tu...

21 words

Am gasit ideea la Tudor Chirila si mi s-a parut interesanta. 21 de cuvinte care rezuma o viata. Un trecut, un prezent si un viitor. Un om. Un om?

mama, vis, ea, sunet, lacrima, fum, copil, suspin, egoism, cerc, dezradacinare, oglinda, poezie, drum, minciuna, asteptare, pasiune, dulce, carte, obsesie, parfum.

Plictis

De cateva zile orasul arata altfel. Parca a obosit. E mai tacut decat de obicei. E mai anost. Sunt mai plictisit. Am citit zeci de pagini despre pozitia Marii Britanii vizavi de terorism, razboiul din Irak si tot asa. Poate iau un pic prea in serios toata chestia. De fapt, e vorba despre asta. Probabil ca e bine fie si numai pentru ca e ceva care ma motiveaza. N-am niciun chef sa sarbatoresc Pastile, nu stiu ce se intampla - n-am avut chef de Craciun, n-am avut chef de Revelion, n-am chef nici de asta. Plec la Horezu si cred ca ma paste o plictiseala sinistra (scuzati jocul de cuvinte absolut penibil). In alta idee, in intervalul 20-22 aprilie o sa plang cel putin o data. O sa plang rau de tot, sper sa si arunc cu foi si carti, sa ma vait si sa ma revolt. Dar sper sa fie cu folos.

Dies Irae

This is how it works
You're young until you're not
You love until you don't
You try until you can't
You laugh until you cry
You cry until you laugh
And everyone must breathe
Until their dying breath


Aduni mereu lucruri care iti plac si apoi incerci sa te convingi ca le iubesti. De ce?

Dreams

Last night I dreamt I was losing a tooth. This morning I could still feel the bloody crumbles in my mouth. It felt like chewing chalk. Ever smaller bits, ever growing pain. Wonder what it means...

Life thru a lens

Robbie Williams sucks. Let's forget about the past. You don't have to speak, I feel. Emotional. Landscapes. I wanted to be the US of A in the UN Security Council, but I settled for the UK. Can you remember? I have some nerves that beg healing. Come disconnect the dots with me. Such a dramatic pose...