Titlul caragialesc evoca o situatie cel putin la fel de caragialesca. Anul asta, ca in fiecare an, se da BAC-ul. Anul asta, ca in fiecare an, cei care au pilele necesare si care fac investitiile corespunzatoare, au acces la subiecte. Cei de la Adevarul scriu
urmatoarele.
Ne confruntam aici cu doua situatii, pe undeva amuzante, dar cu siguranta tragice si paguboase pentru viitorul tarii. In primul rand profesorii sunt senini si admit cu nonsalanta ca faptul ca ei contribuie la conceperea si realizarea subiectelor nu ii impiedica sa faca meditatii cu elevi. Lasand la o parte aspectul imoral al meditatiilor facute cu elevii de la clasa, sa presupunem ca clientii acestor profesori sunt racolati pe alte filiere si nu se comite marea nedreptate de fi elevii "de la scoala" ai aceluiasi profesor "de acasa". Asadar, avem de-a face cu niste elevi care fac meditatii cu niste profesori. In mod absolut accidental, acei profesori se intampla sa faca subiectele de la BAC. Se apeleaza la increderea publicului ca pe profesorii respectivi ii dau morala si deontologia profesionala afara din casa si ei nu impartasesc elevilor de la meditatii continutul acelor subiecte. E o bucata cam mare pe care ei se asteapta s-o inghita pe nemestecate opinia publica. Si e grosolan ca, mereu, in spatele acestor mojicii sa se afle aceeasi explicatie - salariile mici.
A doua problema ii priveste pe elevi. Nu cumva avem de-a face cu niste generatii compromise din punct de vedere moral si profesional? Nu cumva elevii aceia isi vor continua drumul in viata cu convingerea ca, daca ai pilele potrivite si "cotizezi" unde trebuie, orice obstacol marunt de genul unui examen de absolvire a liceului poate fi trecut fara mari batai de cap? Nu cumva inconstienta sau egoismul profesorilor transforma mii de copii in continuatori ai aceluiasi sistem corupt si ineficient, care nu misca daca nu e "uns" si care nu are nici cea mai vaga urma de constiinta a valorii? Nu cumva distrugem orice perspectiva pentru un viitor mai bun al acestei tari inoculandu-le tinerilor, inca din fraged pruncie, notiunea de spaga si faptul ca ea te salveaza de orice, ca ea face ca incompetenta, impostura, lenea si prostia sa treaca neobservate? Nu cumva alteram iremediabil notiunile de valoare si model de viata in ceea ce ii priveste pe adolescenti, notiuni de care ei au atata nevoie? Eu as raspunde afirmativ la toate aceste intrebari, lasand consecintele acestei situatii la aprecierea fiecaruia.
Putem lasa deoparte aspectele hilare ale momentului - goana dupa demisia ministrului, scuzele puerile inventate de functionari incompetenti, solutii imbecile date de profesori anacronici, explicatii, analogii, apeluri la clementa presei si a parintilor si la intelegerea pentru o situatie dificila si neasteptata. Fapt este ca, anul trecut, ca si anul acesta, in curtea reputatului Colegiu National "Mihai Viteazul" din Bucuresti, in orele premergatoare probelor de Bacalaureat se rezolvau subiectele la toate materiile. Fara bani, fara dureri de cap. pur si simplu, de la un punct incolo, dupa ce aceia care au luat subiectele "la prima mana" si-au recuperat cheltuielile, acestea circula absolut gratuit in cercuri grotesc de mari de tineri. Sunt convins de faptul ca, anul acesta, mii de copii au avut acces la subiecte inainte de examen. Stau si ma mir de nedreptatea enorma care li se face elevilor care nu au posibilitatile materiale necesare sa-si cumpere subiectele sau care, pur si simplu, nu au de la cine sa faca rost de ele. Cum poate fi tolerat un sistem in care cei care nu invata si nu depun nici un efort capata totusi acces la asemenea informatii si le exploateaza, obtinand rezultate mai bune decat cei care au muncit, dar care au fost lipsiti de asemenea meschine avantaje?
Ar fi o greseala, insa, sa aruncam vina numai in spinarea profesorilor. Probleme exista de mult timp, dar ele sunt tolerate si de elevi, si de parintii lor, si de conducatorii sistemului. De ce? Pentru ca toti au ceva de castigat. Elevii dau o spaga si pot chiuli in voie, parintii dau o spaga si se asigura ca odraslele promoveaza examenele delicate, conducatorii, de la dirigintele clasei si directorul liceului, la ministru insusi, fac colecta acestor spagi, distributia lor uniforma si isi "rotunjesc" veniturile, modeste de altfel. Modeste spun ei. De fapt, singurii profesori care o duc rau sunt aceia care predau materii pentru care nu sunt necesare meditatii sau invatatorii de la clasele 1-4. Restul sunt in proportie de peste 90% absolut pervertiti de sistem, astfel ca se ajunge de multe ori la situatii gen "vii la mine la meditatii sau ramai corigent" (atunci cand se vrea a se da un aspect moral circumstantei) sau "promovarea clasei te costa X lei" (atunci cand etica lasa loc foamei). Vina insa e a tuturor celor implicati. Cati dintre noi cu contribuie tacit la aceasta situatie a sistemului? Cati dintre noi nu merg cu "o atentie" la diriginte sau alt profesor cu vreo ocazie "ca sa ii fie mai usor copilului"? Cati dintre noi nu se complac in a-si da copilul la meditatii la profesorul de la clasa "ca sa invete ceva, ca la clasa nu se face nimic" (culmea, e vorba despre ACELASI profesor)? Cati dintre noi, atunci cand copii lor sunt victimele unei nedreptati a sistemului, cer inactiune si pasivitate "ca nu e bine sa te pui rau cu profesorul, dup-aia prinde ciuda pe tine si mai ai ani de stat cu el in scoala"? Va spun eu - cel putin 80% din elevii de scoala generala si liceu au parinti care gandesc EXACT ASA. Eu am terminat liceul de ceva timp deja, dar recunosc fara mandrie ca si parintii mei gandeau asa, la fel ca parintii tuturor colegilor mei de clasa.
Eu, cel putin, nu vad o solutie de iesire din aceasta stare mizerabila, din aceasta cloaca de spagi, blaturi, pile si interventii decat printr-o schimbare radicala a sistemului. Posibilitatile sunt multiple. Un sistem national de evaluare a elevilor in scoli ar fi un prim pas. Un 10 la un ilustru colegiu din Bucuresti ar trebui sa valoreze tot atat cat un 10 la liceul industrial din comuna Pocreaca si ar trebui sa fie obtinut in aceleasi conditii, pentru aceleasi cunostinte. O standardizare a examenelor de Capacitate si Bacalaureat dupa modelul SAT-urilor americane ar fi o alta idee. Un control mult mai riguros asupra activitatii profesorilor si inlocuirea directorilor de scoli cu manageri neimplicati in sistemul educational propriuzis sunt tot atatea variante de urmat pentru o imbunatatire de ansamblu a educatiei in Romania.
Insa metodele dure, total nepopuliste, de taiere a raului de la radacina nu sunt privite cu ochi buni de masele populare inca avide dupa pomana si locuri de munca in care lenea, chiulul si delasarea sunt tolerate. Si, din pacate, nici nu intra in calculele guvernantilor, mai preocupati de sprijinul populatiei decat de bunul mers al tarii. Noua nu ne ramane decat sa discutam si sa criticam, mai mult sau mai putin constructiv.
P.S. tot la bibliografie pe subiect va recomand si
acest material.
Daca ar fi un pic mai cald, as ajunge exact ca tipa din poza. Dar nici departe nu sunt. Ultimele doua zile au fost FOARTE incinse, dar sarace in activitati interesante si demne de povestit.
